Feriţi-vã de a măsura postul cu o simplă înfrânare în ale mâncării. Cei ce
se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se
aseamănă diavolul care, deşi nu mănâncă nimic, nu încetează să păcătuiască
Pe 13
martie 2010, autorităţile americane au înregistrat decesul unei femei de 55 de
ani, din Florida. Nimic neobişnuit. Şi totuşi... dacă adăugăm faptul că femeia
a murit singură, în pat, încuiată în cameră, în timpul unui post religios lung prelungit,
nu-i aşa că lucrurile se schimbă? Pe 7 februarie, Evelyn Boyd şi-a rugat soţul,
un pastor penticostal, să nu o deranjeze în camera ei, deoarece se află într-un
post prelungit. Pe 5 martie, membrii familiei au forţat uşa constatând doar decesul
acesteia. Soţul a declarat, publicaţiei The
New York Times, că nu a verificat deloc starea soţiei sale în tot acest
timp, deoarece ea făcea ceea ce Dumnezeu i-a cerut să facă, aşa că i-a respectat
intimitatea.
Postul prin lume
Cunoscut în mai toate tradiţiile şi culturile lumii din vremuri străvechi
ca o cale de desăvârşire spirituală, prin post s-a înţeles abţinerea totală sau
parţială de la mâncare sau băutură pentru o perioadă de timp, incluzând de
multe ori abstinenţă sexuală sau doar abstinenţă de la consumarea unor anumite
feluri de mâncare.
În
mai toate religiile lumii, omul a asociat postului şi rugăciunea din dorinţa de
a se apropia de divinitate. În credinţa bahai,
postul durează de la răsăritul soarelui până la apus şi înseamnă abstinenţă
atât de la mâncare, cât şi de la apă (chiar şi de la fumat) a tuturor
credincioşilor cu vârste cuprinse între 15 şi 70 de ani. Excepţie de la această
regulă fac cei care nu sunt incluşi între aceste vârste, cei bolnavi, gravidele
sau femeile aflate la menstruaţie. Shoghi Effendi, superiorul credincioşilor
bahai, declara faptul că postul este un
simbol, o aluzie la abstinenţa de la egoism şi dorinţe carnale. (http://reference.bahai.org/en/t/se/DG/dg-71.html#pg28)
În budism, călugării şi călugăriţele nu
mai mănâncă după masa de prânz. Acest fapt nu este văzut neapărat ca un post,
ci mai degrabă un exerciţiu spiritual în vederea meditaţiei şi pentru o
sănătate bună, el nefiind însă practicat deloc de budiştii de rând. (http://en.wikipedia.org/wiki/Fasting)
Vorbind despre hinduism,
trebuie specificat faptul că postul este parte integrantă a acestuia,
observându-se numeroase practici bazate pe crezuri personale şi obiceiuri
locale. Deşi se presupune că în timpul postului credinciosul nu se va atinge de
produse animale, laptele este totuşi socotit o excepţie de la această regulă.
În Islam, postul este al patrulea din cei
cinci stâlpi de bază ai credinţei. Pentru un musulman, să postească aproximativ
o lună este o datorie morală în timpul Ramadanului. Este interzisă în timpul
postului consumarea alimentelor, băuturilor (chiar a apei), implicarea în
activităţi sexuale, mânia sau fumatul. În timpul postului, şi mai ales în
timpul Ramadanului, musulmanii se străduiesc să-şi purifice trupul şi sufletul,
arătând totodată compasiune, milă şi generozitate faţă de semeni. Postul este obligatoriu,
excepţie de la această regulă făcând doar preadolescenţii, cei bolnavi foarte
serios, gravidele, femeiile aflate în perioada menstruaţiei şi persoanele în
vârstă incapabile din punct de vedere fizic să ia parte la sărbătoare.
La iudei, postul înseamnă abţinerea
completă de la mâncare şi băutură (inclusiv apa). Până şi spălatul dinţilor şi
folosirea medicamentelor (cu mici excepţii) sunt interzise în timpul postului
sărbătorii Yom Kipur (Ziua Ispăşirii). A doua zi importantă din punct de vedere
al postului este Tisha B’Av, ce
constă într-o comemorare a distrugerii Templului de către babilonieni, romani,
dar şi a multiplelor tragedii ce s-au abătut asupra evreilor de-a lungul
timpului(Holocaustul). Atmosfera din timpul acestor sărbători este profundă şi
tristă.
Pentru catolici, postul înseamnă pe de o parte
abstinenţă de la mâncărurile cu carne în zilele de vineri, iar pe de altă parte
înseamnă a mânca puţin (fără carne), o dată pe zi, în ziua când începe postul Paştelui
şi în Vinerea Mare. În afară de aceste reglementări generale, fiecare catolic
poate posti când şi cum doreşte. Papa Pius al XII-lea a fost cel care a
înlesnit iniţial regulile în ceea ce priveşte postul catolic, în anul 1956, iar
papa Paul Pius al XII-lea, în constituţia sa apostolică Paenitemini, a schimbat efectiv cerinţele stricte ale postului
romano catolic. Pe lângă cele menţionte, trebuie să amintim şi postul euharistic,
ce implică abţinerea credinciosului de la orice, cu excepţia apei şi a
medicamentelor, cu o oră înainte de a primi euharistia şi postul negru folosit
de călugări, şi indivizi luaţi în particular, care practică chinuirea trupului
şi ascetismul.
În Cartea pentru rugăciuni uzuale a Bisericii Anglicane sunt prescrise zile
de post şi abstinenţă, însă de când aceasta s-a despărţit de Biserica Catolică
nu a existat o regulă cu privire la modul în care acestea să fie păstrate. În
mod individual însă, anglicanii, sunt liberi să aleagă ce cale de abstinenţă să
urmeze în zilele acestea de post. Interesant este că unele dioceze, cum este
cea din Sydney, Australia, îi descurajează pe enoriaşi să postească, chiar în
timpul postului Paştelui.
Cât
despre ortodoxism, postul este o
disciplină spirituală foarte importantă, acoperind numeroase zile de peste an.
Fie că este vorba de Crăciun sau Paşte, postul ortodox este o perioadă de dietă
vegană, demonstrată prin abţinerea de la produsele de origine animală, ulei (cu
excepţia celui de măsline) şi de la vin. În ortodoxism sunt două feluri de a
posti. Postul ascetic reprezintă abţinerea de la anumite mâncăruri şi băuturi,
implicând şi reducerea semnificativă a regimului alimentar în vederea
eliberării de sub stăpânirea poftelor trupului. Postul totală în schimb (postul
negru) este văzut ca renunţarea totală la mâncare şi băutură pentru o durată
scurtă de timp (1 sau 2 zile).
În protestantism, reformatorii au criticat
destul de aspru posturile ca fiind doar un ritual, o ceremonie, care niciodată
nu poate aduce mântuire unei persoane. Credincioşii anabaptişti au postit de obicei individual, postul nefiind
reglementat de nicio autoritate ecleziastică. (www.wvup.edu/academics/humanities/Oldaker/german_anabaptist_faith_groups.htm) Alţi protestanţi, aşa cum au fost metodiştii,
au inclus postul, alături de rugăciune, în experienţa lor spirituală personală.
Tot aşa şi Biserica Lutherană a
încurajat postul, existând numeroase asemănări cu postul catolic, de la postul
Paştelui până la postul euharistic, excepţie făcând faptul că postul nu este
neapărat necesar pentru primirea acestui sacrament. (www.lcms.org/pages/wPage.asp?ContentID=246&IssueID=19)
Plecând de la ideea că Duhul Sfânt îi călăuzeşte
neîncetat, Biserica Penticostală
este adepta atât a posturilor scurte, cât şi a celor extinse. Postul normal
implică doar consumarea apei, pe când în timpul postului negru nu se consumă
efectiv nimic, nici măcar apă. În rândul lor, este foarte popular postul lui
Daniel (postul parţial), în care doar o anumită categorie de alimente sunt
consumate (de obicei fructe şi legume).
Postul: dieta momentului
Plecând de la
premize spiritual-religioase, oamenii au trecut postul, uşor şi sigur, din
sfera sacrului în aria profanului. De la pierderea în greutate până la proteste
sociale şi motive medicale, postul a devenit laitmotiv pentru numeroase
practici moderne.
Odată cu
înfiinţarea Casei Internaţionale a
Rugăciunii pe 7 mai 1999, de Mike Bickle, a fost promovat postul mirelui, prevăzut să dureze
lunea, marţea şi miercurea, în fiecare lună, scopul acestui post fiind acela al
intimităţii cu Christos, care este decris în Biblie ca Mirele Bisericii. Totodată, postul a început să fie
folosit pe o scară tot mai largă şi în domeniul medical, fiind recomandat ca
procedură preliminară pacienţilor care urmează să fie anesteziaţi. (www.abcnews.go.com/Health/WomensHealth)
Reprezentând şi principalul mijloc de vindecare şi
transformare a fiinţei umane prin eliminarea otrăvurilor din organism, postul a
fost recomandat în tot mai multe cazuri de boală. Există chiar clinici în
Austria, Elveţia şi SUA, care s-au specializat în practica terapiei şoc a medicinei naturiste, practică ce constă în aplicarea
de către medici cu experienţă în domeniu a unui program naturist riguros
pacienţilor diagnosticaţi cu boli considerate incurabile, postul fiind
elementul central. (www.vindecare.go.ro/terapie/postul.htm)
Cu cât privim mai
mult la el, cu atât realizăm că postul este ca un buton pentru resetarea
întregului organism, declara Andreas Michalsen, director al Institului
pentru Medicina Integrativă, Universitatea Essen. (www.newsweek.com/id/45119)
Astăzi, postul a
devenit chiar o metodă de protest sau un mijloc de a atrage atenţia, fiind
cunoscut drept greva foamei. Cartea Recordurilor a înregistrat un record
în ce priveşte greva foamei (fără necesitatea de hrănire forţată) de 90 de
zile, 11 august – 12 noiembrie 1920, de către John şi Peter Crowley, Thomas
Donovan, Michael Burke, Michael O'Reilly, Christopher Upton, John Power, Joseph Kenny şi Sean Hennessy, în
închisoarea Cork. (http://en.wikipedia.org/wiki/Hunger_strike)
Notabile în acest sens mai sunt şi greva doctorului şi
politicianului David Swann din decembrie 2007, al lui Mia Farrow, aprilie 2009,
pentru a atrage atenţia asupra crizei umanitare din Darfur. Se pot aminiti şi
eforturile depuse de Bobby Sands şi ale altor deţinuţi în anul 1981, când au
protestat pentru drepturi mai bune în închisorile Irlandeze. Zece oameni au
supravieţuit grevei care a durat aproape 73 de zile. (http://en.wikipedia.org/wiki/Fasting)
De asemenea, efortul depus de Barry Horne pentru
drepturile animalelor merită semnalat. După patru greve ale foamei, ultima şi cea
mai lungă (68 de zile), l-a lăsat fără un rinichi şi parţial orb.
Şi probabil ceea ce
este peste limita înţelegerii multora, un ritual jainist prevede moartea
voluntară prin... post, adepţii acestui cult susţinând că Santhara (aşa cum este cunoscut în rândul lor obiceiul acesta) nu
ar trebui considerat suicid. Potrivit presei Indiene, mai mult de 200 jainişti
practicanţi ai Santhara mor în fiecare an în India. (www.expressindia.com/news/fullstory.php?newsid=74730)
Resuscitarea postului
Privind la modul în
care este practicat postul în diferite denominaţiuni, la ceea ce numim post
astăzi, nu pot să nu mă întreb: Oare aceasta este postul plăcut lui Dumnezeu: să-şi
chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce
pe sac şi cenuşă? Acesta numeşti tu post şi zi placută Domnului?(Isaia 58,
5) Oare programele de slăbit, curele de detoxifiere, post-terapia şi grevele
foamei, chiar sunt postul plăcut lui Dumnezeu? Postim... în schimb ne ciorovăim
şi ne certăm, batem răutăcios cu pumnul... (Isaia 58, 4)
Atunci, de ce postim, la ce
ajută postul? Nu postim pentru că vegetarianismul este la modă, sau pentru a
slăbi, sau pentru a respecta o tradiţie. Postul niciodată nu-L schimbă pe
Dumnezeu, însă ne poate schimba pe noi astfel încât să ne putem apropia de
Dumnezeu. Postim pentru nevoiile altora, înaintea unor
decizii importante sau când trecem prin încercări. Este extrem de eficient
pentru a-L sluji aşa cum trebuie pe Dumnezeu. Postul întăreşte rugăciunea,
exprimând totodată pocăinţa. Postul ne aduce aminte că noi nu trăim doar cu
pâine şi că mâncarea nu ne susţine aşa cum o poate face doar Dumnezeu.
Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii,
deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug;
împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost;
dacă vezi pe un om gol, acopere-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. (Isaia 58, 6
– 7).
Făcând aşa vom înţelege ce
înseamnă cu adevărat... POSTUL!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu