Nu te odihni niciodată pentru munca
pe care ai făcut-o, ci pentru aceea pe care o vei face.
Nicolae
Iorga
Când nu ai timp liber,
de obicei, îți faci, nu-i așa? Sunt unii oameni care, în momentul când sunt în
criză de timp, ... mai cumpără.
„Vând timp liber!”. Așa
sună anunțul online al unei tinere de 18 ani din China, relatează publicația People’s Daily.
Lucrând ca promoteriță în supermarketuri, tânăra își oferă timpul liber, contra
cost, în vederea achiziției acestuia de către un potențial cumpărător: „Voi fi
onorată să fiu devotată celor care chiar nu dispun de timp!”. Timpul oferit
spre vânzare exclude cina și intervalele temporale alocate odihnei, iar toate
sarcinile pe care și le asumă vor fi îndeplinite în locuri publice, pentru a
evita comportamentele erotice sau agresive. Ciudat și inedit gest, într-un
context în care, devenit „călăul” persoanelor care cunosc prea bine noțiunea de
„serviciu” sau „școală”, stresul ne-a transformat, ușor dar sigur, timpul liber
în „hobby” și ne-a surprins căutând să înțesăm în această frântură de timp cât
mai multe ore, minute și secunde.
„A
patra minune” adevărată a românului modern.
Când vorbim de timp
liber, în general, românii preferă distracțiile cât mai zgomotoase și cât mai
de durată, pentru a „trăi” repaosul. Fie că e vorba de parcuri, ceainării, săli
de concerte, săli de lectură – pentru nefumători, baruri, cluburi, cafenele –
pentru fumători, sau pur și simplu privitul la televizor și cititul unei cărți,
toate acestea sunt încercate în ideea obținerii relaxării mult așteptate.
Când este vorba totuși de
„libere”, foarte mulți români dau startul „marii sfârâieli naționale”,
grătarele și berea, la iarbă verde sau între blocuri, urmând să stabilească
„cine face cei mai gustoși mici” și „cel mai înecăcios fum”. Încet și totuși sigur,
mititeii au devenit un mod de petrecere a timpului liber la români, modelând
gusturi, nivelând clase sociale.
Rețeta care aduce dorul
de casă celor plecați peste hotare și stârnește pofta sau înghițitul în sec
celor din țară, a prins viață într-un restaurant bucureștean din sec. XIX, La Iordache. Într-una din seri când, ca
urmare a numărului mare de înfometați rezerva de mațe pentru cârnați s-a
terminat iar mesenii nu mai plecau, patronului i-a venit ideea să frigă
cârnații fără înveliș și cu dimensini mult mai mici. Când a fost servit, se
pare că unul dintre meseni ar fi spus: „Da’ mici
mai sunt cârnații aștia!”.
Dragostea românilor
pentru grătare i-a așeazat de foarte multe ori pe producători în ipostaza
neputinței de a putea onora comenzile la produsele pentru grătar (25 de
sortimente), începând cu ziua de joi a săptămânii, relata Sorin Minea,
proprietarul Angst, iar rețeaua Carrefour se lăuda în timpul verii cu o rată de
creștere a vânzărilor de mititei și frigărui de 90 % față de extrasezon.
Totodată, la o simplă analiză a sezonului cald de anul trecut și aceeași
perioadă a acestui an, Auchan Titan declara că a avut creșteri la vânzări de
250 % la grătarele cu gaz, iar la cărbuni și accesorii pentru grătar creșteri
de peste 230 %.
În luna decembrie, se împlinește
un an de când postul TV Antena3, a
lansat un concurs despre „adevăratele minuni” ale României moderne, mititeii
situându-se pe locul al patrulea, mai presus de „semințe, slană și ceapă, țuică
și palincă”. Dar de ce oare un mititel, fie el și „frate cu românul”, și o bere
să ne niveleze tuturor timpul liber? Răspunsul poate fi găsit undeva între tradiția
de a fi împreună cu cei dragi, de a mânca împreună în poiană, dorința de „bucătărie”
la purtător, cu care să se meargă în afara casei și „obsesia pentru mâncare cu
specific românesc”, spunea antropologul Ioana Popescu – director de cercetare
la Muzeul Țăranului Român.
Racle
și/sau grătare?
Nu cred că sunt
singurul care a visat cu ochii deschiși în timpul orelor de muncă la sărbători
fie ele de săptămână, de primăvară sau de iarnă. De ce oare visăm la așa ceva
în timpul serviciului? De unde atâta dorință după sărbătoare? Tânjim după
sărbători doar pentru ideea de praznic, pentru mersul la biserică, pentru
închinare sau doar pentru încărcătura de timp liber alocată acestor clipe?
14 octombrie a fost o
zi semnificativă pentru credincioșii ortodocși. Ei au sărbătorit-o pe cuvioasa
Maica Parascheva și, potrivit biroului Ministerului Internelor și Reformei
Administrative, aproximativ 60. 000 de români și-au serbat ziua onomastică. În
unele localități (Ex. Breaza), în această zi, toți localnicii și-au dat
întâlnire nu la biserică, cum ar fi de așteptat, ci... la bâlci, organizat
chiar de primărie, că tot este zi liberă și un bun prilej pentru cumpărăturile
de toamnă. La Iași însă, mii și mii de pelerini și-au așteptat rândul chiar și
zece ore la coadă, care măsura la un moment dat doi kilometri, pentru a atinge
racla sfintei. După slujbă, lucrurile au alunecat ușor în derizoriu,
autoritățile dând startul sărbătorii zilelor orașului. 50.000 de sarmale calde,
mii de litri de vin, mici și multă bere – asta i-a așteptat la numai câteva
sute de metri de racla sfintei pe toți pelerinii sosiți la Iași pentru
sărbătoare. Printre focuri de artificii, bătrâni de acum, DJ Bobo, Bonney M și
Haddaway i-au făcut concurență de departe sfintei Parascheva, la numai câteva
ore de la slujbă aceasta fiind deja uitată.
Așa se pare că e viața
la noi la români... De dragul relaxării, al petrecerii și al distracțiilor am desacralizat
sărbătorile și le-am împodobit cu mantia modernă a timpului liber, a zilelor
orașelor, unde micii, berea, sarmalele și manelele țin hangul și fac uitate
liturghiile și rugăciunile.
Grătare
electorale
Și lucrurile totuși nu
se încheie aici. Pornind de la „foamea” românului, numeroase partide politice
au început de multă vreme să speculeze slăbiciunea aceasta „cumpărând” voturile
alegătorilor cu făină, ulei, bere și mulți mici.
Un caz rămas deja momorabil
prin penibilul și grotescul situației este „paranghelia” oferită de primarul
sectorului 5 și liderul PSD București, Marian Vanghelie, la data de 1 Mai, în
parcul Izvor din Bcurești. Înghesuielile și încăierările din momentul
împărțirii bonurilor au oferit scene menite să stupefieze privitorii: o mulțime
turbată să dea pe gât o bere și să înfulece niște mici – GRATIS. A curs multă
cerneală după acest eveniment, unele reportaje scuzând gesturile „disperaților”
prin foame. Și totuși, în afară de câțiva boschetari și cerșători s-au îmbulzit
acolo oameni care aveau ce mânca, și dacă au venit totuși doar pentru a-și
potoli foamea... de ce s-au bătut și pentru bere?
Oare să fie adevărat ce
scriu analiștii de azi cu privire la unele dintre caracteristicile poporului
român? Chiar am devenit un popor de... „pomanagii” (vrem totul gratis) și fără
niciun gram de demnitate (după cum îi numea Ion Cristoiu pe cei din parcul
Izvor)? Chiar atât de mult să dezumanizeze mititeii și berea care modelează de
atâta vreme weekend-urile, vacanțele și chiar sărbătorile? Se prea poate, dat
fiind faptul că după un weekend sau vacanță, la munte sau la mare, cu picnicuri
de manele și mulți decibeli poți zări mormane de caserole, șervețele, pahare,
farfurii și pungi de plastic, sticle, cutii, dejecții, etc. Probabil și de aici elaborarea „Legii
picnicului” care interzice grătarele în spații verzi sau pe lângă blocuri și
folosirea lor în spații îngrădite, dotate cu puncte de colectare selectivă,
locuri speciale pentru foc, toalete publice, dar și cu locuri de parcare.
Un
altfel de pledoarie
Nu-i așa, că am început
să trăim într-o lume fără cer, fără copaci și grădini, fără ape, pajiști sau
nori? Am uitat demult cum arată păsările sau animalele, nici nu mai știm cum
miroase o ploaie torențială, habar nu mai avem cum apune soarele, cum se ivește
luna și cum strălucesc stelele. Nu mai avem timp pentru partenerul de viață,
pentru copii, nu mai știm ce înseamnă prietenie, am uitat cu ce se „servește”
un zâmbet și nu ne mai impresionează niciun surâs. Suntem ocupați, grăbiți,
iritați, hărțuiți și copleșiți de atâta muncă. Bombănind mereu, am concluzionat
că puținul timp liber este al nostru, că trebuie să profităm de el ca răsplată
pentru munca prestată și am căzut de multe ori în penibil, făcând din clipele
astea momente de îmbuibare, beție, distracție și desfrâu, iar după epuizarea
clipelor „libere” fiind necesare zile întregi de refacere.
Și totuși, există o
terapie ce poate oferi randament în acest derapaj. Nu avem timp liber? Dacă
nu-l avem a sosit vremea să-l inventăm. A venit momentul să privim timpul liber
ca pregătire a noastră pentru ceea ce urmează, nu ca un moment de „respiro”
pentru ceea ce a fost. Astfel, zilele libere ne vor oferi alte priorități, alte
orizonturi. Decât mici, bere și manele, mai bine citiți, cântați, alergați, mâncați,
pescuiți, „goniți” pe bicicletă sau pe role, dormiți, petreceți clipe frumoase
cu cei dragi și frecventați mai des biserica, locul unde Dumnezeu vă poate
re-crea. Doar atunci sărbătorile vă vor oferi și timp liber... doar atunci timpul
liber vă va fi... sărbătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu