Dacă ai timp să
te plângi, pune mâna și muncește! (proverb japonez)
Vineri. 11 martie 2011. Japonia,
„Țara soarelui răsare”, o țară cu un înalt grad de civilizație, a fost zguduită
de un cutremur devastator, care a declanșat un val seismic de până la 25 de
metri înălțime. Deși a afectat doar coasta de nord-est a Japoniei, implicațiile
acestor fenomene se resimt în întreaga lume.
Planeta
se răstește la noi
Cu epicentrul la 373 km de Tokyo,
o magnitudine de 8, 9 grade pe scara Richter și peste 500 de replici cu o
magnitudine de cel puțin 4, 5 grade, seismul este pe locul întâi în istoria
Japoniei și pe locul șapte în istoria lumii, conform unei ierarhii întocmite de
US Geological Survey. Specialiștii
estimează că în urma acestui cutremur țărmurile de est ale Japoniei s-au
deplasat cu 3, 96 metri spre Statele Unite, scufundând Japonia cu 0, 62 metri.
Totodată, se estimează axa Pământului a fost deplasată cu 16, 51 centimetri,
durata zilei scurtându-se cu 1, 6 microsecunde. (www.voxrepublica.realitatea.net) Cel mai sever
dezastru natural din ultimele decenii din Japonia a afectat puternic atât
aspectul existențial, social și religios al oamenilor, cât și activitatea
economică a arhipelagului, fiind resimțit în toate sectoarele economice:
energie nucleară, industrie auto, financiar, transport, etc.. Cu alte cuvinte,
această catastrofă naturală va avea o serie de consecințe atât pe termen scurt,
cât și pe termen lung.
Efecte...
Poliția japoneză a declarat că
numărul estimativ al celor rămași fără locuință este de 452.000 de oameni, care
stau în adăposturi și așteaptă câteva picături de apă și un pumn de orez. De
asemenea, numărul morților este undeva în jurul cifrei de 18.000 de persoane,
trupurile celor morți descompunându-se pe străzi. „Cadavrele nu pot fi arătate
familiei. Sunt în descompunere. Unele dintre cele pe care le găsim acum au stat
în apă mult timp și nu mai sunt într-o condiție bună. Părți ale corpului au
fost mâncate de pești și crabi”, a declarat Shuji Horaguchi, membru al unei
organizații umanitare care a fondat un centru de procesare al morților. (www.manager.ro/analize/cutremur-japonia-2011)
Dincolo de zecile de mii de victime,
potrivit Reuters, dezastrul nuclear
de la Fukushima, apărut în urma seismului și a tsunamiului, este depășit doar
de cel de la Cernobîl. La 300 metri sud de centrala nucleară avariată, nivelul
de iod radioactiv era, la sfârșitul lunii martie, de 4.385 de ori mai mare
decât limita legală. (www.dailybusiness.ro) Totodată,
Guvernul a oprit transportul de spanac (regiunea Ibraki) și de lapte, după ce
testele au relevat un nivel anormal de iod. Apa de la robinetele din Tokyo
înregistra cantități ridicate de iod și cesiu. Atât ploaia, cât și praful sunt
contaminate. Astfel, copiii și hrana sunt scanate pentru a se detecta o
eventuală contaminare cu radiații. (www.evz.ro) Efectele negative nu s-au
răsfrânt doar asupra nord-estului Japoniei. Potrivit unui ziar nipon,
„lipsurile se fac resimțite în întreaga țară în urma dezorganizării rețelelor
de transport și a crizei de energie electrică după închiderea mai multor
centrale nucleare. Tokyo, altădată o metropolă prosperă și luminoasă, a devenit
orașul întunericului, al penuriei și a fricii.” Din cauza lipsei
combustibilului, bicicleta a revenit la modă. Pe fondul acesta, unul din
magazinele cu profil a înregistrat profit din vânzarea bicicletelor în valoare
de 457.000 de dolari. Japonia a primit o lovitură „sub centură” și în domeniul
religios. Statul nipon a fost nevoit să renunțe la una dintre cele mai sacre
tradiții budiste și anume ritualul de înmormântare, relatează Reuters. Deși se practică incinerarea,
îngroparea fiind, în multe regiuni, interzisă prin lege, neexistând practic
locuri pentru înmormântări, totuși sute de oameni sunt îngropați în gropi
comune. (www.evz.ro)
Din punct de
vedere economic, acest dezastru natural a venit într-un moment în care economia
niponă resimțea încă consecințele crizei economice și se confrunta cu o serie
de dificultăți structurale. La data cutremurului, Japonia era una dintre cele
mai îndatorate țări din lume. Totodată, Japonia este o țară îmbătrânită, 20%
din populații fiind de peste 65 de ani. Efectele imediate asupra industriei
s-au făcut resimțite imediat din cauza închiderii temporare a unor companii
precum Toyota, Sony, Honda, Panasonic sau Nissan (relatau Reuters și Bloomberg).
Nici companiile din domeniul bancar nu au scăpat de probleme. Au fost închise,
de asemenea, câteva aeroporturi și toate porturile. Deși, deocamdată, nimeni nu
poate evalua exact la ce sumă se ridică pagubele materiale, totuși potrivit
unor analize efectuate de Credit Suisse,
citată de Reuters, pagubele depășesc
180 miliarde de dolari. De asemenea, Banca Mondială raporta faptul că Japoniei
îi trebuie cinci ani pentru a se putea reface în urma daunelor și 235 de
miliarde de dolari. Conform acestor declarații, se pare că acest cutremur este
cel mai costisitor din istorie. Să nu mai amintitm de faptul că seismul a
readus în atenția întregii lumi siguranța sectorului nuclear, unele state
europene reacționând imediat, propunând teste de stres pentru centralele
nucleare.
„De ce, Doamne?!?”... Care „Domn”?
În fața unor asemenea
calamități și consecințe rămânem practic muți. De ce Haiti? De ce Japonia? De
ce Lisabona? De ce Gulagul? De ce Auschwitz? Întrebări esențiale, nu-i așa?
Totuși, pe cât de esențiale, pe atât de chinuitoare. În fața unor asemenea
întrebări, se impune o evaluare, probabil ușor subiectivă, a situației din
Japonia. Și totuși, de ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple?
Sunt unii oameni,
pe de o parte, care sunt în asentimentul guvernatorului de Tokyo, care a
afirmat public faptul că „dezastrul este o pedeapsă din ceruri pentru japonezi,
care au devenit lacomi” (potrivit CNN se pare că și-ar fi cerut iertare pentru
aceste afirmații). Probabil că așa stau lucrurile, nu știm cu exactitate. Însă,
faptul că într-o țară care acordă toată libertatea religioasă cetățenilor săi,
84% din populație afirmă că nu au nicio religie personală, pare să ne lase să
gândim în direcția aceasta. În același timp, 64% din japonezi declară că nu
cred în Dumnezeu, făcând din „Țara de unde răsare soarele” una din țările cu o
proporție mare de atei. Deși este o țară foarte dezvoltată din punct de vedere
cultural, dar și financiar, rata sinuciderilor este dublă față de media
mondială. Lipsa de perspectivă și absența sensului vieții fac din Japonia una
din țările cu cele mai frecvente cazuri de sinucidere.
Deși oamenii pot
atrage pedeapsa lui Dumnezeu, totuși, să nu uităm că astfel de tragedii sunt
„înfățișări ale răului cărora nu le putem răspunde decât prin compasiune,
fraternitate și altruism”. (Vladimir Tismăneanu, www.contributors.ro) De
asemenea, „legile naturii își au logica în voia lui Dumnezeu”, afirma Alexandru
Ulea, în ediția online a Ziarului Lumina.
Într-una din cărțile sale, Stanislao Puglise făcea următoarea afirmație:
„Într-un cutremur mor toți: bogați și săraci, intelectuali și analfabeți,
funcționari și oameni simpli. Un cutremur realizează ceea ce cuvintele și
legile promit fără a reuși vreodată să împlinească: egalitatea tuturor. Este
însă o egalitate efemeră, pentru că atunci când frica s-a stins, nenorocirea
colectivă a devenit prilejul pentru nedreptăți încă și mai mari.”
Cu toată că
majoritatea oamenilor se așteptau ca după seism și tsunami, Japonia să devină o
țară a jafului, a haosului, a prădătorilor, nu s-a întâmplat deloc așa. Deși,
poate că am fost dintotdeauna fascinați de miracolul economic nipon, de
kamikaze, de capacitatea lor de a se impune în economiile de top, în momentele
acestea altceva ne fascinează la japonezi. Deși dezastrul natural a lăsat în
urmă scene parcă desprinse din jocuri video, japonezii au oferit lecții de ce
înseamnă să fii civilizat, respectos și calm. Japonia a uimit lumea prin
respectul față de semen, prin încrederea în manageri care au avut răspunderea
să facă lucrurile să reintre în normalitate. Prin intermediul televiziunilor,
am putut vedea oameni care s-au oferit voluntari pentru a merge să răcească
reactoarele nucleare avariate, am văzut bătrâni care-și ofereau pâinea
copiilor, am văzut până și doi câini, unul accidentat și unul care părea bine,
stând pe un morman de moloz (cândva o casă), oamenii i-au chemat, dar cel
sănătos nu a plecat de lângă cel accidentat. Până și câinii sunt uniți...
Probabil în
Japonia soarele nu va apune niciodată. Fie că este pedeapsă de la Dumnezeu, fie
că este doar o îngăduință din partea Lui ca să arate poporului nipon și restului
lumii că este pe punctul de a se întoarce, totuși, Dumnezeu nu le-a dat acelor
oameni greutăți mai mult decât pot ei să ducă. Japonia ne-a arătat că putem fi
oameni, putem fi buni, chiar în situații de criză, ne-a arătat că avem nevoie
de o schimbare. Merită lacrimile, empatia, banii și respectul nostru. Învățați
lecția japoneză!
Ciprian Ciurea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu