Când trei femei discută, se numeşte conversaţie. După ce una dintre ele
pleacă se numeşte bârfă.
Plecând
de la ideea că un cuvânt poate răni, rabinul Chaim Feld, fondatorul
organizaţiei Words can heal
(Cuvintele pot vindeca), a lansat o campanie pentru stăvilirea şi diminuarea
bârfei, campanie susţinută de numeroşi politicieni americani, de staruri
holluywoodiene şi de o mulţime de oameni de rând. (www.scribd.com/Cuvintele-pot-rani-sau-Adevarul-despre-barfa/d/5534807)
Să bârfim puţin bârfa!
Dacă
există o mizerie care să coboare cel mai mult o societate în mocirla urâţeniei
atunci aceasta este bârfa, un microb pe care oamenii fără discernământ îl
folosesc pentru a căpăta stimă, prestigiu şi pentru a distruge. Cercetătorii de
la Social Issues Research Center au
definit bârfa drept o informaţie socială despre o persoană, răspândită în
cadrul grupului atunci când aceasta nu este prezentă. (www.sirc.org/publik/gossip.shtml) Bârfa este colportoarea unui adevăr deformat, a unui
zvon „îmbunătăţit” sau, mai rău, a unui neadevăr flagrant, despre una sau mai
multe persoane, ori una sau alta dintre situaţii şi fapte, de cele mai multe
ori, fără a fi martor ocular al acestora. Apărută poate din răutate şi veche decând
lumea, este şi azi la mare căutare, de cele mai multe ori fiind mai puternică
decât adevărul. A bârfi e urât, e greşit, e imoral, e dulce-amărui şi, totuşi,
e de neoprit.
Bârfa noastră cea de toate zilele...
Toată lumea bârfeşte! Deşi există mitul potrivit căruia
această îndeletnicire este specific feminină, studiile au demonstrat faptul că bărbaţii
discută la fel de mult ca femeile (bărbaţii – 76 de minute/zi, femeile – 52
minute/zi), întrecându-le chiar atunci când vine vorba de conversaţii
telefonice (bărbaţii – 33 %, femeile – 26 %), informa The Telegraph. Totodată, spre deosebire de femei, care bârfesc doar
cu persoane de acelaşi sex, bărbaţii nu au absolut nicio problemă în a-şi alege
partenerii de bârfă chiar dintre persoanele de sex feminin. (www.femeia.ro/timp-liber/lifestyle/sa-barfim-despre-barfa.html) Este foarte interesant şi
faptul că locul îndrăgit de bărbaţi unde să bârfească este biroul, 58 % dintre
cei intervievaţi în cadrul unui sondaj declarând că discuţiile între băieţi fac
deja parte din sarcinile de serviciu, iar 31 % subliniind faptul că bârfa e mai
bună chiar decât sexul. (www.ziare.com/magazin/experiment/barbatii-barfesc-mai-mult-decat-femeile) În ce priveşte subiectele
abordate, în rândul bărbaţilor se pot consemna amintirile cu beţiile
prietenilor, prietenii din şcoală, ştirile de ultimă oră, idilele dintre
colegi, modalităţi de promovare, sex sau salarii, şi evident colegele de
serviciu. Subiectele avute în „discuţie” de sexul frumos sunt legate de
celelalte femei, viaţa sexuală a celorlalţi oameni, noutăţi apărute, lumea
politică, prietenii, prietenii prietenilor lor şi bineînţeles despre nelipsita
soacră, informa aceeaşi publicaţie, The
Telegraph.
Brand de ţară
Mână în
mână cu scandalul şi miştocăreala, bârfa la români e ca o petrecere cu lăutari.
Deşi nu suntem singurii oameni de pe planeta înzestraţi cu această patimă,
totuşi, soarta caprei vecinului ne roade mai mult pe noi decât pe alţii. Dacă
englezii pot vorbi ore în şir despre vreme, francezii despre femei, iar
italienii despre fotbal, românii preferă să vorbească despre... semenii lor. În
mediul rural, oamenii vorbesc în mod special despre membrii cunoscuţi ai
comunităţii, în schimb în mediul urban indivizii îşi bârfesc colegii din oraş
sau de la serviciu. De asemenea, nu există instituţie unde să găseşti aşazisa
pauză de cafea sau de ţigară şi să nu fie cineva luat în discuţie. Specialiştii
susţin şi faptul că la răspândirea fenomenului contribuie şi noile forme de
comunicare cum ar fi telefonul mobil, cu miile de minute incluse, messengerul
şi televizorul. (www.kissnews.ro/2009/03/23/de-ce-barfesc-romanii/)
Şi totuşi... de ce bârfim?
Grea întrebare! Bârfa, aşa cum o ştim astăzi, pare a fi un fel de „motoraş”
al vieţii sociale, împreună cu o ţigară sau o bere, ajutându-te să îţi faci
„prieteni”. Totodată, psihologii italieni au concluzionat că bârfele sunt, de
cele mai multe ori, manifestările unei personalităţi problematice. (www.kudika.ro/articol/relatii/415/Barfa-dezvaluie-personalitatea.html) Şi psihologul
Florentin Palada explica manifestările bârfei din perspectiva nevoii
psihologice a omului, privind bârfa ca pe un fel de descărcare a tensiunii
interioare.
Studiile efectuate au evidenţiat o puternică
legătură între bârfitor şi nivelul său de educaţie, cu cât este mai scăzut,
formele de divertisment consumate sunt mai frivole. Totodată, bârfa este legată
puternic de tradiţie, este un fel de cultură a locului. Nu în ultimul rând,
având resurse materiale puţine (teatre, filarmonici, etc.) nu există gust
pentru cultură, televizorul fiind printre singurele surse de educare. Nu este
de mirare atunci că specialiştii situează în topul subiectelor de „conversaţie”
la români ştirile despre vedete, emisiunile cu subiect de scandal şi drame de
familie. În condiţiile acestea, nu pare deloc ieşită din comun afirmaţia lui
Dan Diaconescu (directorul OTV) care susţinea că a reuşit să OTV – izeze
întreaga Românie, emisiunile acestui post având un rating însemnat datorită
faptului că românul asociază trăirile vedetelor cu ale lui şi are sentimentul
că pe această cale poate pătrunde în culisele unei lumi inaccesibile. (www.kissnews.ro/2009/03/23/de-ce-barfesc-romanii/)
De asemenea, obişnuim să bârfim pentru că nu mai aşteptăm să observăm comportamentul celorlalţi,
pentru că în majoritatea cazurilor ni se par greu de înţeles, aşa că
preferăm informaţia gata digerată de alţii. De aceea ne plac talk-show-urile
sau alte reprize de bârfă televizată, pentru că e mai la îndemână să dezbatem
dezbaterile altora, e mai uşor să
fii critic de artă decât creator de artă, nu? (www.expressibian.com/stiri-detalii.php?id=435) În realitate, îi bârfim pe alţii ca să
distragem atenţia de la noi, atrâgând atenţia asupra problemelor altora nu
facem decât să ne detaşăm şi să le considerăm pe ale noastre mai mici şi mai
uşor de rezolvat. Probabil de aceea rfa este aşa de reconfortantă. (www.benessere.ro/Psiho/1094/De-ce-avem-nevoie-de-barfa.html)
Portretul bârfitorului
Cercetătorii
britanici de la Social
Issues Research Center au alcătuit un profil psihologic al
bârfitorului, printre „calităţile” acestuia regăsindu-se invidia,
temperamentul vulcanic, dornic mereu să fie în centrul atenţiei şi cu resurse scăzute (de sănătate, educaţie,
materiale şi intelectuale).(www.kissnews.ro/2009/03/23/de-ce-barfesc-romanii/)
De asemnea, Mihaela Stroe, manager general la Acta Nonverbal şi expert în comunicare
nonverbală relata pentru Evenimentul
zilei faptul că „bârfa este ocupaţia acelor persoane care nu au ce face. Un
adevărat profesionist la locul de muncă nu are timp de pierdut cu ceva ce este
atât de trivial”. (www.evz.ro/detalii/stiri/feriti-va-de-barfa-la-serviciu-827719.html) Nici afirmaţia făcută de Mihaela Forgaciu,
membră a boardului HR – Club România, nu este mai prejos: Bârfa la serviciu „deranjează
şi nu aduce performanţă profesională. Bârfitorii au timpi morţi şi o înclinaţie
de a-i jigni pe cei care au rezultate”. De regulă, cei care bârfesc suferă şi
de „sindromul plângerii”, adică obişnuiesc mereu să fie nemulţumiţi de ceva.
Beneficii sau efecte negative?
Probabil că vi se
pare pe dos să vorbim de beneficii în cazul bârfei. Însă, cercetătorii
americani de la Universitatea din Michigan, au „descoperit” faptul că
organismul unei femei care bârfeşte produce mai mult progesteron, hormon care
induce starea de bine şi reduce anxietatea şi stresul. (www.romanialibera.ro/stiinta-tehnica/descoperiri/barfa-face-bine-sanatatii-avem-dovada-155928.html) De asemnea, psihologii spun că
implicarea în vieţile altora este o metodă de a crea noi relaţii, fiind în
acelaşi timp o armă de control a societăţii. Cercetările pro-bârfă consideră că
aceasta e marele salt care a permis speciei umane să trăiască paşnic în grupuri
mari, să dezvole coduri morale, să construiască civilizaţii. (www.expressibian.com/stiri-detalii.php?id=435) Alte studii efectuate de psihologi indică
faptul că dacă nu te amesteci absolut deloc în bârfele de la serviciu, cariera
ta ar putea avea chiar de suferit. (www.eco.md/article/5145/) Şi Social
Issues Research Center a subliniat faptul că bârfa facilitează
construirea relaţiilor, integrarea într-un grup, clarifică statutul şi poziţia
socială, ba chiar are un efect terapeutic.
Când
privim însă efectele negative ale acestui fenomen social de acum, nu cred că
lucrurile sunt însă atât de roz. Bârfa te împiedică să cunoşti cu adevărat o
persoană, privind-o cu suspiciune, ca pe un monstru hidos. Având tendinţa de a
denatura lucrurile, încrederea în bârfitori se pierde foarte uşor, aşa că ajung
să fie marginalizaţi şi ignoraţi. Conform psihologilor anti-bârfă, aceasta este
o obişnuinţă „infantilă”, reprezentând un mod de a fugi de propriile
responsabilităţi, supapa de descărcare, de eliminare a propriilor nemulţumiri
şi insatisfacţii din viaţa personală. Bârfa este, de asemenea, distrugătoare şi
răzbunătoare, aflându-se mai în toate cazurile la baza certurilor şi
conflictelor. Să nu lăsăm la o parte nici prejudiciile aduse sănătăţii:
insomnii,, tristeţe, apatie, lipsă de vitalitate, etc.. Bârfitorii nu fac
altceva decât să arate că au carenţe de educaţie, lipsă de cultură şi, nu în
ultimă instanţă, dau dovadă de o lipsă totală de civilizaţie. (www.scribd.com/Cuvintele-pot-rani-sau-Adevarul-despre-barfa/d/5534807) La serviciu,
o simplă bârfă nevinovată poate crea o atmosferă stresantă în mediul
profesional, o astfel de situaţie făcându-i pe oameni să nu se mai concentreze
la treaba lor. (http://www.eco.md/article/5145/)
Fără niciun respect
pentru justiţie, mutilează, dar nu ucide, frânge inimi şi ruinează vieţi.
Vicleană şi răutăcioasă creşte în putere odată cu vârsta. Cu cât vorbeşte mai
mult, cu atât este tot mai crezută. Numeroasele şi neajutoratele-i victime nu
se pot proteja deoarece nu are nici nume şi nici faţă. Să o dărâme? Imposibil!
Fără prieteni, răstoarnă guverne, ruinează căsnicii, distruge cariere, aducând
nopţi albe, dureri de inimă şi indigestie. Dispreţuită, produce totuşi senzaţie.
(www.azsmrebenezer.net/article.php?id=57) Atunci când Pavel le scria tesalonicenilor şi
îşi exprima indignarea că printre ei erau oameni care se ţin de nimicuri (2 Tes. 3, 11), verbul grecesc folosit este periergatzomai, tradus prin a se
amesteca în treburile altuia, a se interesa de orice, a iscodi. Şi nu e de
mirare că Biblia se referă la oamenii care au
mers după nimicuri (Ier. 2, 5) ca fiind oameni care au ajuns de nimic. Pentru că viaţa şi moartea sunt în puterea limbii (Prov. 18, 21) ar trebui să
ne gândim mai serios la sfaturile biblice de a ne da toată silinţa să trăim liniştiţi, să ne vedem de ale noastre
(1 Tes. 4, 11) şi de a nu ne amesteca în
treburile altora (1 Pet. 4, 15), pentru că dacă nu greşeşti în vorbire, eşti un om desăvârşit şi poţi să-ţi
înfrânezi tot trupul (Iacov 3, 2).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu