„Știi unde poți căpăta definiția omului?” –
te întreb. În templu. În biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă
exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie,
istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul. În biserică afli că exiști. (Petre
Țuțea)
Recent,
reverendul maghiar Zoltan Lendvai (45 ani) și-a inscripționat stema papală pe
skateboard și a ieșit pe stradă pentru a-i atrage pe tineri la biserica unde-și
ține predicile. Până acum, a dăruit șase plăci de skateboard tinerilor din
biserica sa, a relatat BBC. Am simțit de
multe ori că acesta este modul în care pot aduce mai mulți oameni mai aproape
de Iisus, a declarat preotul. Ca o curiozitate, trei adolescenți care nu
frecventaseră biserica au început să vină în mod regulat, uimiți de mișcările
executate de preot.
Când numerele dor
Cea
mai mare problemă cu care se confruntă este nerăbdarea noastră, a oamenilor
maturi, și, deconectat de orice (părinți, lumea înconjurătoare, biserică), este
crescut de bunici. Încredințat de la vârstele cele mai fragede unor surogate
(grădiniță, școală) nu se mai bucură uneori nici de „luxul” de a cina cu
părinții: ei lucrează. Cu un gol imens în suflet pe care-l umple cu hard-rock,
televizor, internet sau pornografie, păstrează cu cei dragi mai mult legături
financiare, cumpărându-le dragostea. Trăiește în secolul XXI, se numește...
adolescent și vine, de cele mai multe ori, să-i spună bisericii: La revedere, sunt ocupat!
Plecând
de la criterii precum rugăciunea, citirea Bibliei
și frecventarea bisericii, BarnaGroup, o companie evanghelică de cercetare din
Ventura, California, afirma că astăzi în SUA doar unul din patru adolescenți
participă la grupurile de tineret din biserică, numărul fiind în scădere din 1999.
De asemenea, Scott McConnell, director al organizației LifeWay Research, afirma
că au trecut zilele când tinerii veneau
la biserică pentru că așa trebuie. În aprilie-mai 2007, LifeWay a organizat
un studiu pe un număr de 1000 de tineri cu vârste cuprinse între 18 – 30 de
ani. Conform studiului, mai mult de două treimi din tinerii care frecventau
bisericile protestante au încetat să mai facă lucru acesta. (http://articolecrestine.com/statistici-crestine/tinerii-si-biserica.html)
Nici
în România lucrurile nu sunt altfel. În lunile februarie – martie 2007,
Asociația Studenților Creștini Ortodocși din București, a efectuat un sondaj cu
scopul de a afla caracterul tinerilor. Tinerii respondenți au arătat că
originea problemelor lor trebuie căutată în atenția insuficientă din partea
celor maturi. 47 % dintre cei chestionați au ales să-și rezolve problemele
singuri și doar 3, 5 % merg la biserică să ceară sfatul duhovnicului. Și
paradoxal, deși majoritatea tinerilor se tem de singurătate doar 25 % își mai
găsesc refugiul în brațele celor dragi și doar 5 % la biserică. (www.scribd.com/Tinerii-in-Biserica)
Deruta tinerilor
Privind la motivele pentru care
tinerii înca vin la biserică (împărtășanie, muzică, pentru că așa trebuie,
pentru liniște sufletească, din obișnuință, etc.), nu pot să nu mă gândesc că
sunt tineri care au renunțat să mai frecventeze biserica dar care nu și-au
propus lucrul acesta, ci au fost conduși printr-un context de împrejurări să ia
această decizie.
Atunci
când privești la motivele invocate de tineri pentru nefrecventarea bisericii se
poate observa că, începând cu vârsta de 16 ani procentul începe să scadă
gradual, participarea crescând apoi încet după vârsta de 19 ani. Sunt foarte
mulți tineri care pur și simplu vor să ia o pauză în ce privește lucrurile
spirituale, invocând faptul că sunt liceeni, studenți sau chiar lucrează și că
nu mai au timp pentru biserică. Alții spun că s-au mutat prea departe de locul
de închinare și e dificil cu transportul. (http://articolecrestine.com/statistici-crestine/tinerii-si-biserica.html)
Există
o altă categorie de tineri care acuză biserica atunci când vine vorba de
nefrecventarea bisericii. Noi nu vedem în
biserică ceva relevant, care să vină în întâmpinarea nevoilor noastre sau locul
unde avem nevoie să fim astăzi. (www.ustoday.com) O parte din
acești tineri efectiv nu vor să fie identificați cu nicio organizație
religioasă, e prea rușinos pentru ei acest lucru. Alții nu sunt efectiv de
acord cu învățăturile bisericii despre Dumnezeu. Cei mai mulți din această
categorie declară însă că au o problemă cu creștinii și cu ceea ce se întâmplă
la biserică: adulții nu ne înțeleg
niciodată. Dintre toți membrii unei biserici, tinerii sunt cei care resimt
în modul cel mai dramatic ruptura între teorie și practică, considerându-i pe
majoritatea creștinilor niște ipocriți: spun într-un fel și trăiesc în alt fel!
(Doug Batchelor & Karen Lifshay, Cum să supraviețuiești într-o biserică
moartă?)
Nu mai văd la biserică familiile acelea armonioase de care vorbește Biblia, oameni care să se ajute între ei
fără interese ascunse, pastori care să-și dea viața pentru turmă și nici măcar
oameni fascinați de frumusețea lui Dumnezeu și de minunea comuniunii creștine.
Foarte mulți tineri se simt neimplicați și nebineveniți la biserică, dintre
aceștia nu puțini declară că au abandonat biserica din pricina membrilor
bisericii și a imposibilității de relaționare cu aceștia. Și nu e de mirare că
mulți gândesc apoi: dacă biserica nu are
nevoie de mine azi, mâine nu voi mai fi eu! De asemenea, generația actuală
de tineri care crește cu căștile în urechi, care ascultă șase zile muzică nu
tocmai religioasă, are de cele mai multe ori un șoc puternic când ascultă
muzica fredonată în biserici. Și nu în ultimul rând aș vrea să amintesc și
plictiseala înregistrată printre tineri în timpul predicilor. Se declară sătui
de predici din seria „ar trebui să...” și poate că vor să audă mai multe
predici de genul „cum să...”. (www.tinericrestini.org/2008/08/tinerii-crestini-sunt-deluzionati-cu-biserica/)
Desigur,
există și o altă categorie de tineri care au o problemă cu părinții, mulți
dintre aceștia afirmând că nu mai frecventează biserica pentru a nu le mai face
pe plac acestora. Sunt alți tineri pe care, nici măcar în familie, nu-i mai
cheamă nimeni la biserică. Nici părinții lor nu frecventează serviciile de
închinare, nici ei nu mai merg. Ei nu mai văd rostul acestui lucru, și cred că
se poate trăi și fără biserică, cele sfinte părându-li-se complicate și
inutile. (http://articolecrestine.com/statistici-crestine/tinerii-si-biserica.html)
Generația facebook, încotro?
Trăim într-o societate în care
religia ne este predată în școli, sufletul ni-l descărcăm la o bere cu
prietenii, educația sexuală se face la televizor și pe net, iar problemele din
familie se rezolvă la psihoterapeut. Trăim într-o vreme în care de multe ori
biserica a devenit loc de bârfă, de etalare și pastorul/preotul un simplu
prestator de servicii ritualice. Se mai întâlnesc tinerii cu biserica altundeva
decât în jurul subiectelor controversate? Mai reușim să ne înțelegem și să ne
ascultăm tinerii? Chiar se îndepărtează de biserică?
Dacă cu șase ore înainte de
apusul soarelui tinerii vor începe să vă întrebe: încă nu s-a terminat Sabatul?, dacă vor avea mai mulți prieteni
necreștini decât creștini, dacă vor întreba mai întotdeana: ce e așa rău în asta?, dacă vor sta în
biserică, de obicei, pe rândurile din spate și dacă nu prea vor fi interesați
nici de muzica și nici de literatura creștină, să știți că sunt pe punctul de a
părăsi biserica. (Doug Batchelor & Karen Lifshay, Cum să supraviețuiești într-o biserică
moartă?)
Tinerii sunt cel mai mare grup de
oameni care se luptă să rămână în biserică, mai mult de jumătate din tinerii
crescuți în cămine creștine părăsind la un moment dat credința părinților lor.
Ne mai doare sufletul de cei care sunt deja în afara bisericilor noastre? Cum
îi privim pe cei care fac „echilibristică” pe gardul despărțitor dintre
biserică și ispitele lumii? Vinovată este și societatea și nu știu dacă aici
putem schimba foarte multe lucruri. Dar vinovați suntem și noi, tu și eu,
pastor/preot și laic, mame și tați, bisericii întregi și poate că nu
adolescenții sunt miopi, ci noi.
La
nivel de familie, poate că trebuie să îi ascultăm mai cu atenție pe tinerii
noștrii, deoarece au mare nevoie în perioada adolescenței. Să nu uităm că poate
tocmai din această cauză fac lucruri șocante, pentru a verifica dacă sunt
ascultați. Cred că a sosit timpul să fim exemple bune pentru copiii noștri.
Dacă participarea la Biserică, ziua de odihnă și toate celelalte lucruri nu
sunt importante pentru noi, nici pentru tineri noștri nu vor fi importante.
Dacă mai bei alcool pe ascuns, mai deschizi televizorul în ziua de odihnă, mai
pufăi o țigară, să nu faci ochii mari sau să-ți cerți odorul când va veni în
toiul nopții de la discotecă. Nu le spuneți copiilor că e obligatoriu să meargă
la biserică, ci că este important să meargă. Noi nu dorim ca tinerii noștri să
se simtă obligați să meargă la biserică, dar în același timp, ca părinți, nu le
putem permite să rămână acasă doar pentru simplul motiv că nu au chef să
participe. Ca părinți, suntem responsabili de ceea ce fac copiii noștri atâta
timp cât locuiesc cu noi. (Doug Batchelor & Karen
Lifshay, Cum să supraviețuiești într-o
biserică moartă?)
Și
la nivel de biserică, cred că am pierdut mult timp discutând probleme
adevărate, așa... ca între oameni maturi, în timp ce pe copiii și tineri i-am
cam trimis la joacă. E timpul să le spunem ca într-adevăr sunt importanți și
avem nevoie de slujirea lor. Consider că predicarea din cadrul serviciilor
divine ar trebui să fie mai biblică, mai Hristocentrică, tinerii să audă mai
mult „cum să” trăiască toată chestiunea aceasta numită de adulți... credință.
Sunt convins de faptul că trebuie să ne luptăm pentru o închinare de calitate.
Avem nevoie de armonie în muzica noastră. Nu putem să mai cântăm simultan în
game diferite. Dimpotrivă, cred că ar trebui să răsune văile din nou de
fanfare, sărbătorile să ne fie din nou îmbodobite de orchestre de mandoline,
viori și clopoței. Mi se pare că am așezat fligoarnele, bassfligoarnele și
bașii FA în cui și am amenajat la subsolurile bisericilor mese de tenis de masă
(ca să atragem tinerii). Îndoielnică sugestie... cred că îi vom pierde și pe
cei pe care mai ascultă slujbele: sus va fi slujbă, jos păcăneală. De asemenea,
cred din tot sufletul că tinerii noștri au o deschidere fără precedent față de
spiritualitate și caută cu disperare o comunitate în care să se integreze. Cred
că au nevoie de convertire, probabil acesta este singurul secret pentru
supraviețuirea lor în biserică. Dacă noi vom trata superficial păcatul, dacă
vom vorbi ușuratic despre Scriptură, dacă ne vom bârfi între noi și-l vom
critica întotdeauna pe pastor, atunci tinerii vor înțelege că toate acestea nu
sunt importante, deci... nici biserica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu