Creștinismul
este o religie absolută, dar, vorba lui Gandhi, are un cusur: e prea perfect.
Petre
Țuțea
Pentru unii utilizatori de internet,
Google este doar un simplu motor de
căutare al informațiilor dorite. 14 septembrie a fost declarată zi „sfântă” de
către nou înființata Biserică Google,
din Canada. Prin cele 10 porunci și 9 dovezi ale caracterului „sacru-divin”, googliștii încearcă să susțină
dumnezeirea motorului de căutare. Acest
demers, ce stârnește atât zâmbet cât și lacrimă, nu mai pare deloc ciudat în
secolul XXI, deoarece, în timp, dorința de a găsi răspunsuri i-a polarizat pe
oameni către o formă sau alta de divinitate, religia și biserica, oferindu-le
cadrul necesar exprimării aceluiași crez.
De ce Vest și
nu... Est?
Religia a putut și chiar a afectat viața
oamenilor în general. Singura întrebare este când, cum și cât de mult? „Nicio
altă religie, filosofie, învățătură, națiune sau mișcare nu a schimbat în bine
lumea așa cum a făcut-o creștinismul”, declara Alvin Schimdt, în cartea How
Christianity Changed the Wolrd.
Nu doar studiile sociologice susțin
faptul că fără Biblie nu ar fi
existat principiul libertății și dreptății. Probabil că omul ar fi fost „mai
presus de lege” neavând niciodată libertate economică, politică și religioasă
și cu drepturi poate biciuite și astăzi de deținătorii de sclavi.
Fără Biblie
primele școli catehetice formale, dar și unele școli renumite din Alexandria și
Egipt, ar fi fost private de „manualul” de bază. Motto-ul Veritas Cristo et Ecclesiae (Adevăr pentru Hristos și Biserică), a
făcut posibilă, în SUA, înființarea unor colegii (Harvard) și universități renumite
(Yale, Princeton), creștinii fiind promotorii educației pentru ambele sexe. Fără
Biblie nu am avea niciun Paradis pierdut de Milton, probabil nu ne-am fi bucurat de opera
lui Fiodor
Dostoievsky, nu am știi nici azi cum arată Moise
sau David, ai lui Michelangelo,
sau Cina cea de taină, a lui da
Vinci, nu ar fi existat niciun Mesia, de Hendel și
nici stilul lui Bach sau Beethoven nu s-ar fi manifestat în tonuri așa de
grave. A nega influența creștinismului asupra civilizației vestice ar însemna
să negăm istoria însăși.
Totuși, fiecare religie a influențat
societatea, pozitiv sau negativ, și încă o face dacă a supraviețuit timpului.
Nu trebuie să neglijăm totuși contribuția pe care și lumea arabă a adus-o
omenirii, acesteia datorându-i-se folosirea numerelor arabe de azi, algebra și
astronomia, unele tratamente ce au stat la baza medicinei și chirurgiei
europene, străzile pavate, librăriile și ideea de sistem educațional.
În cartea Protestantism and Capitalism, Jere Cohen, sociolog al Universității
Maryland Baltimore, abordează câteva din ideiile lui Max Weber, părintele
sociologiei creștine și cel care a introdus raportul dintre calitatea muncii
prestate și tăria credinței muncitorului. Conform acestuia, religia este una
dintre cauzele cele mai importante care explică diferențele de dezvoltare
dintre culturile Occidentale și cele Orientale, subliniind rolul Reformei ce a
condus la nașterea capitalismului Vestic. Protestantismul i-a determinat pe
oameni să muncească conștiincios, să privească munca drept datorie morală, un
ideal cultural. De asemenea, protestanții au preferat mai bine să economisească
banul decât să-l cheltuie, urmând apoi să facă investiții. Viața ascetică
protestantă a condus și către o viață rațional-metodică, acest fapt
determinându-i să renunțe la concepțiile economice tradiționale. Toate acestea
au condus la creșterea bogățiilor, acestea fiind privite ca binecuvântări ale
lui Dumnezeu.
...
și totuși piedici...
Mai toate religiile au avut în
cadrul lor și elemente ce au frânat totuși dezvoltarea socio-economică. Din
cauza misticismului și tradițiilor exagerate, religiile asiatice au fost, în
general, cele care au respins noutatea și provocarea.
Poate nu mai șochează pe nimeni
sărăcia întâlnită în lumea islamică, unde drepturile femeilor sunt încă și azi
„ascunse” sub burka (voal) islamică, unde căsătoriile sunt încă „aranjate” în
sistem poligamic. Să nu mai vorbim de libertatea de exprimare sau religioasă,
care lipsește cu desăvârșire și nici de faptul că islamul a fost și va rămâne o
religie a „războiului”. Nici evreii nu au contribuit, decât recent, la
dezvoltarea capitalismului. Ei s-au implicat mai degrabă în activități monetar
– bancare, percepția celorlalți că ei sunt „paria” societății descurajând
dezvoltarea industrială.
De asemenea, în China, investițiile
economice au fost frânate din cauza temerilor legate de forțe malefice
supranaturale, geomanții chinezi opunându-se rețelelor de căi ferate de teamă
că ar fi tulburate spiritele. În Tibet, regiune preponderent budistă a
Republicii Populare Chineze, mănăstirile au monopolizat întregul sistem
educațional, privând marea masă de tineri (95 %) de o șansă la educație. Abia
după 1994 a fost demarată o politică pro educție, publicația ChinaDaily relatând că abia în 2002 s-a
putut vorbi în Tibet de primii 10 absolvenți ai unui program de Master. Tot în
direcția schimbării de mentalitate este și glasul celui de-al XIV –lea Dalai
Lama, relata Buddhist Channel, acesta
cerându-le tuturor budiștilor să îndepărteze răul și superstițiile și să aducă
o „schimbare pozitivă” în societate.
Analizând hinduismul, poți
identifica piedici considerabile în dezvoltarea socială, economică și
culturală. Nu pot să nu mă gândesc cum pot milioane de hinduși să consume
zilnic cola făcută din urină de vacă „sacră” sau cum pot comercializa urină și
bălegar de vacă alături de brânză și iaurt? (relatează Ziua). Pe lângă acest fapt, sistemul castelor care, deși abolit în
1949, este și astăzi întâlnit în India și care nu permite niciunui membru să-și
schimbe profesia, schimbarea aruncându-l pe o treaptă inferioară pe scara
reîncarnărilor. De asemenea, pruncuciderea, larg răspândită de secole, se pare
că este „boala” hindusului. În secolul XIX, când s-au colectat primele date
demografice, s-a descoperit că în unele sate din India nu exista niciun copil
de sex feminin. În raport cu declarațiile UNICEF, în 1984, în Bombay, după determinarea
sexului copilului la naștere, din cele 8.000 de cazuri înregistrate, în 7.999 de
cazuri, copiii au fost abandonați. Conform Agenției
Reuters, în ultimii 20 de ani aprox. 10 mil. de fetițe au fost ucise de
părinții lor în India, iar în iulie 2007, aceeași agenție, raporta despre practica
întâlnită tot în India de folosire a ultrasunetelor pentru determinarea sexului
fătului, în vederea avortului dacă ar fi vorba de o fetiță. Astăzi, în India,
tehnica aceasta este interzisă prin lege.
Pentru poporul român, perioada
violentă a dominației bulgare reprezintă începutul „ruperii firului cultural” (Istoria Românilor din Dacia Traiană, 1889).
Deși impuseseră limba slavă în locul celei latine în cadrul liturghiilor,
bulgarii aveau episcopi proprii și hirotoneau și preoți din Valahia. Limba
slavă le-a fost impusă și preoților valahi pentru liturghie, în pofida
neînțelegerii ei, tăierea limbii oricărui opozant fiind măsura radicală
abordată de bulgari. Acest demers „bulgăresc” a avut o influenţă nefastă asupra
întregii istorii a poporului român, perioada rămânând cunoscută sugestiv în
istorie ca perioada „boscorodelii”. N.
V. Pantea afirma că „cel mai activ ferment al orientalizării a fost
ortodoxismul” care ne-a „întepenit în tipicuri și fromalism, ne-a impus o limba
liturgică și un alfabet străin, fără a ne ajuta la crearea unei culturi și arte
naționale”.
Radiografia
credinței
Un pastor aparținând Bisericii
Baptiste „Amazing Grace” din SUA, și alți 14 membri ai cultului, au declarat,
în cursul lunii octombrie, că urmau să ardă în noaptea de Halloween orice altă
versiune a Bibliei ce nu poartă traducerea King James, a notat FoxNews. De asemnea, Magazin Metro consemna, în 6 noiembrie
2009, că o piesa de teatru în care urma să apară un Iisus transsexual, a provocat
un scandal enorm în Glasgow, Scoția. Piesa este parte a Glasgay arts festival, dedicat culturii homosexuale, bisexuale și
transsexuale.
Nu vreau să critic crezuri și nici practici
religioase, însă când acestea îi afectează pe alții, merită pus „punctul pe
rană și sare pe i”. Astfel de fenomene nu mai sunt atât de frapante încât să
producă tulburările de altădată. Cred însă că sunt reacții naturale ce vin din
partea unor indivizi cărora „li s-a scârbit sufletul” de Christos, de
creștinism. Nu cumva, cu toate beneficiile creștinismului de peste veacuri, se
adeverește ce spunea Nicolae Iorga, că „oamenii
L-au închis pe Dumnezeu în biserică pentru a putea fi ei mai liberi în lume”?
Nu cumva ni „s-a scârbit sufletul” și nouă, celorlalți mai „buni”, de atâtea avantaje
și binecuvântări pe care le-a oferit credința în Dumnezeu, ajungând să ne
dezicem azi de tot ceea ce ne-a consacrat secole de-a rândul? Mare grijă... ca
nu cumva cu atâtea Biblii arse, cu „blasfemii”
jucate în scene de teatru, cu atâtea așazise „biserici” nou înființate și
practici sociale cutremurătoare să ne trezim într-un alt „ev mediu” întunecat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu