vineri, 9 martie 2012

Fenomenul social al avangardei Islamului


Chemarea musulmă la rugăciune este cel mai scump sunet de pe pământ.
 Barack Hussein Obama II, 27 februarie 2007, New York Times


În cartea sa, Ridicarea fenomenului de culoare împotriva supremației mondiale a albilor, Theodore Lothrop Stoddard avertiza, încă din 1920, despre sosirea colapsului civilizației albilor cauzat de „roirea” oamenilor „colorați”. La aproape un secol după ce el vorbea despre „valul negricios”, „pământul oamenilor maronii” și „sângele alb”, vedem întreaga lume copleșită de un imens val musulman.

            Lumea se schimbă... Statisticile indică faptul că, la nivel mondial, până în acest moment populația musulmană a atins pragul de 1.820.000.000, mult peste estimările făcute.
Doar în America de Nord trăiesc peste 9 milioane de musulmani, cu o rată anuală de creștere de 6 % existând posibilitatea ca până în 2014 numărul să se dubleze (după 11 septembrie 2001 – 1.500.000 convertiri la islam, relata CNN). Faptul că 67 % din adulții musulmani americani sunt sub 40 de ani și peste 70 % din populația americană este peste 40 de ani, ne face să credem că musulmanii americani sunt tineri și reprezintă viitorul Americii. De asemenea, musulmanii americani sunt bine educați cu un salar anual peste medie – 50.000 de dolari/an - și dețin funcții importante, putând influența opinia publică. Totodată, musulmanii din SUA dețin 5 din topul bradurilor în domeniul auto (Toyota, Honda, Mercedes, Nissan, Acura), iar musulmanul de rând este considerat „omul mașinilor”, cu planuri de achiziționare a unei mașini noi o dată la 3, 3 ani. Cu asemenea statistici la nivelul SUA nici nu este dificil să înțelegem afirmația Al-Quida care a prezis căderea președintelui Barack Obama în mâinile lumii musulmane.
Acum câțiva ani, Chicago a fost gazda a 24 de organizații musulmane, unde s-a pus la punct un plan „evanghelistic” pentru SUA prin jurnalism, politică și educație: Trebuie să ne pregătim noi înșine pentru realitatea următorilor 30 de ani, când, numărul musulmanilor din SUA va fi de 50 milioane. (Conferința musulmană de strategie – Chicago).

„Eurabia” (Europa-Arabă?). Pe fondul crizelor economice din ultimii ani, rata natalității (2, 1 copii/familie) în rândul țărilor vestice este înr-un declin constant.  Această realitate a făcut ca în Germania, țara cu cea mai mare populație musulmană la nivel european, guvernul să constate crunta realitate: Populația germană se prăbușește. Este o spirală ireversibilă ce merge în sens descendent. Germania va fi un stat musulman până în anul 2050. (Biroul Federal German de Statistică).
De asemenea, în Franța, rata natalității este de 1, 8 copii/familie, în rândul familiilor musulmane rata fertilității fiind de 8, 1 copii/familie. Acest lucru face ca 30 % dintre copii cu vârste până în 20 de ani să fie musulmani. În marile orașe cum ar fi Paris, Marseille, etc., procentele au urcat până la 45 %, estimându-se faptul că până în anul 2027, 1 din 5 francezi va fi musulman, iar în mai puțin de 40 de ani, Franța va fi o republică islamică.
În ultimii 40 ani, în Anglia, populația musulmană a crescut de la 82.000 la 2.500.000. Iar în Olanda, cel puțin în marile orașe, peste 45 % dintre noii născuți sunt musulmani. Dacă cifrele sunt reale, se estimează că în următoarele două decade jumătate din populația olandeză va fi musulmană.
Pentru că a vrut să evite o severă diminuare a populaţiei, cu toate problemele ce ar fi urmat, Europa a fost nevoită să deschidă porțile către emigranţi. În parte datorită violenţelor, tiraniei și sărăciei, atât de vizibile în lumea musulmană de azi, musulmanii au început să emigreze în valuri masive, făcând din Europa centrul mondial al emigranților.               
            De asemenea, din cauza secularismului extrem ce domină Europa, din cauza legiferării drogurilor „ușoare”, prostituției și homosexualității, dar și a faptului că bisericile creștine sunt goale în zilele de sărbătoare, foarte mulți musulmani au început să vadă Europa ca pe un continent propice convertirii. Probabil de aici pretențiile lui Omar Bakri Mohammed: Doresc ca Anglia să devină un stat islamic. Vreau să văd steagul islamului fluturând pe Downing Street no.10, dar și prezicerile imamului din Belgia: Curând vom prelua puterea în această țară. Cei ce azi ne critică, vor regreta. Ei vor fi siliți să ne servească. Pregătiți-vă! Ora se apropie..
Succesul islamului în lume se mai datorează și numărului mare de convertiri către islam. De ce? Pentru că, în mare parte, creștinii și-au pierdut valorile, au rămas fără suport, și-au pierdut credința în Dumnezeu, și, așa cum spunea G. K. Chesterton , când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, ei nu mai cred în nimic; ei cred în orice. Numeroasele convertiri spre islam, după cum indică imamii, se datorează și dorinței de nou întâlnită mai ales în rândul tinerei generații.
            Un senator roman spunea în timpul lui Marc Aureliu că un imperiu va înceta să existe în momentul în care va înceta să mai creadă în el însuși. La nivel european, s-a pierdut sentimentul de moștenire culturală și istorică. În fond, de ce să mai lupți pentru propria civilizație? Era și normal să se ajungă aici, atât timp cât nu am contribuim cu nimic la îmbogățirea ei. Pe fondul acesta, pe poarta Europei se plimbă emigranți musulmani care disprețuiesc în mare măsură civilizația vestică (mai ales sexualitatea acesteia) cu scopul bine determinat de a o distruge.
            Deși mulți dintre cei nou convertiți delcară că islamul le-a adus pacea, nu trebuie uitat faptul că, prin definiție, islamul este o religie a războiului, ce vorbește despre conducerea lumii. Pacea pe care o predică nu poate exista decât în lumea islamică, între un musulman și un musulman, desigur. Dacă islamul se răspândește ca focul în miriște din cauza ratei scăzute a natalității în rândul occidentalilor, din cauza secularismului care ne-a lăsat fără valori, fără credință în Dumnezeul adevărat sau din cauză că am pierdut sentimentul de aparteneță cultural-istorică, atunci suntem direct responsabili de această realitate. Lumea se schimbă. E timpul să ne trezim, pentru că lumea în care noi trăim nu este lumea în care copii și nepoții noștri vor trăi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu