Zeilor panteonului carpatic li se acordă și azi zile de
celebrare și sacrificii sângeroase: porcul de Crăciun, mielul la Sangeorz, ori
berbecul la Samedru. (Radu Anton Roman)
„Un animal pentru Europa? Ar fi o
idee excelentă. Un animal-emblemă ar apropia mai mult Europa de cetățenii săi”,
a declarat Jo Leinen, președintele Comisiei de Afaceri Constituționale din
cadrul Parlamentului European, la auzul inițiativei publicației franceze La Tribune. Aceasta se întâmpla în 2009,
însă, până ca europenii să își dea propriul animal spre recunoaștere unanimă, New York Times, a ales pentru Europa un
taur din bronz. Ce-i drept flatant pentru spanioli, însă restul continentului
s-a arătat indignat. Cum să rămână „cocoșul galic” sau vulturul agreat de
nemți, austrieci și polonezi, pe dinafară? Plecând de la acest context, Cotidianul a intervievat câțiva
specialiști pentru a afla ce animal s-ar potrivi cel mai bine României: „Pentru
România, animalul reprezentativ este porcul. E inteligent, dar nu îl deranjează
să trăiască în murdărie. Și consumă, consumă, consumă orice, oricum, mult, până
se îngrașă, până e obez, până e diform. Și nu îi auzi vocea decât când i-a
ajuns cuțitul la os, la propriu. În plus, românii nu pot spune că nu le place
porcul. Ei adoră porcul, mai ales când e de mâncat. Și, ce e mai plăcut pentru
român decât mâncatul? Ce e mai life-affirming în România decât un grătar la
iarbă verde, cu o jertfă porcească?”, a declarat publicitarul Șerban
Alexandrescu, Director de Creație la Headvertising.
(www.cotidianul.ro)
Cea
mai bună legumă este... porcul
Aproape dintotdeauna, sărbătoarea Crăciunului (așazisa zi a nașterii
Domnului) a reunit în jurul ei familia, mâncarea și băutura fiind de cele mai
multe ori laitmotivul sărbătorii. Dacă în Marea Britanie și Irlanda la Crăciun,
„vedeta” sărbătorii este o pasăre de casă, în partea englezească a Canadei
pudding-ul de prune este considerat și azi mâncare de Crăciun. În SUA,
păsăretul de la masa de Crăciun este mereu înlocuit de câte un preparat de vită
sau porc, fiindcă Thanksgiving-ul
din noiembrie a impus deja un curcan pe masa reuniunii de familie. Deserturile
de marțipan și cozonacii umplu masa tradițională nemțească, iar „gourmet”-ul
olandez (vase în care este mărunțită carne de toate felurile – musafirii o
gătesc cum o doresc) este probabil cel mai ciudat dineu de Crăciun. Cu toate
acestea, nicăieri în lume, porcul nu joacă un rol atât de important ca în estul
Europei, la români Crăciunul îmbinând un amestec de tradiții celte (bradul),
nordice (Moș Crăciun), pre-creștine (sacrificiul porcului) și creștine
(nașterea lui Iisus).
În România, există circa 4, 5
milioane de gospodării agricole, însemnând aproape o treime din totalul fermelor
din Uniunea Europeană (UE), semnala The
Economist, în articolul „Dizertație despre porcul românesc”. Mai mult,
conform unor date publicate, la sfârșitul primului an de aderare la UE, șefii
Autorităților Veterinare Române așteptau să fie sacrificați de Crăciun circa 1,
5 milioane de porci în gospodării. De asemenea, în preajma Crăciunului, unele
școli românești din mediul rural le oferă copiilor o zi liberă pentru
sacrificarea porcului. (www.hotnews.ro) Porcul are reputația de animal murdar, un singur animal infestat cu Trichinella Spiralis putând îmbolnăvi de
trichineloză și peste 100 de persoane. Potrivit Comisiei Internaționale de
Trichineloză, România are cele mai multe cazuri de trichineloză din lume. În
ultimii 25 de ani, 28.293 de persoane au fost raportate ca fiind infectate cu
trichineloză, cu o incidență de 51 cazuri/106 persoane pe an, o
creștere puternică fiind înregistrată între 1980 și 1989. Mai precis, în
Transilvania erau înregistrate cele mai multe cazuri de trichineloză la oameni,
o explicație fiind obiceiurile gurmande ale localnicilor. De asemenea, conform
Raportului Anual al Analizei Evoluției Bolilor Transmisibile aflate în
supraveghere, în România, în anul 2008, s-a înregistrat o rată a incidenței
anuale de trichineloză de 2, 3%000, în creștere cu 13, 1% față de
anul 2007. (http://newstarthealthy.wordpress.com)
„Vedetă”
în timpuri și locuri diferite
La popoarele preistorice, schimbarea anului și, uneori, a anotimpurilor,
cerea sacrificii umane. Cu timpul, sacrificiile sângeroase au fost înlocuite cu
sacrificiul animalelor (porc, miel, berbec), al arborilor (stejar, brad) și
plantelor cultivate (colac, pâine), acestea fiind jertfe prin substituție ale
divinității adorate. În general, porcul era privit un substitut al zeului agrar
al grâului care moare și renaște odată cu timpul. Împreună cu alte tradiții de
Anul Nou (sărbătorit primăvara), sacrificiul porcului a fost mutat la Solstițiul
de iarnă (decembrie). Herodot relata că, în Egipt, porcul era considerat animal
lunar și, deși socotit drept spurcat, era totuși sacrificat și consumat în ziua
cu lună plină. Grecii în schimb, obișnuiau să sacrifice un porc zeiței Demeter
în cursul ritualurilor de la Eleusis, acesta fiind asvârlit în prăpăstii. De
asemenea, porcul era socotit animalul strămoș al uneia din cele patru clase ale
societății malaeziene, iar pentru sino-vietnamezi porcul era un simbol al
belșugului. (www.revista-epoca.com) În hinduism, zeul Vișnu s-a întrupat într-un porc mistreț pentru a salva
pământul de mania unui demon care îl ferecase pe fundul mării. Porcul apare
chiar și în zodiacul chinezesc, printre cele 12 animale. (www.gandul.info) Din cartea „Istoria naturală” a lui Pliniu cel Bătrân aflăm că romanii
erau mari iubitori de carne de porc, ei deținând ferme și crescătorii în afara
cetăților atât pentru consum, cât și pentru ceremoniile ritualice. Și Petronius
vorbea despre o așazisă rețetă a „porcului troian”. (www.jurnalul.ro) O interdicție în privința consumului cărnii de porc o găsim decât la evrei
(kosher) și musulmani (halal). Obiceiul sacrificării porcului
de Ignat (20 decembrie), în preajma Crăciunului deci, este unic în lumea
creștină și își are rădăcinile pe teritoriul țării noastre în ritualurile
vechilor daci din ziua Solstițiului de iarnă. În religia dacilor, porcul era
sacrificat ca simbol al divinității întunericului care slăbea soarele în cea
mai scurtă zi a anului, Solstițiul de iarnă. Pentru a veni în ajutorul
soarelui, oamenii sacrificau porcii. (www.traditii.ro)
Nașterea
Domnului sau „Sărbătoarea Porcului”
Deși nu sunt adeptul zilei de 25 decembrie ca fiind dată a nașterii
Mântuitorului, și cu atât mai mult al Crăciunului, nu pot să nu remarc faptul
că în preajma acestei așazise sărbători creștine se întâmplă o sumedenie de
lucruri care nu au efectiv nicio legătură cu lucrurile spirituale: se cântă
colinde păgâne (O brad frumos, Moș
Crăciun), se taie porcul, discuțiile sunt mai mult în jurul modalității de
anesteziere a dobitocului (electrocutat sau intoxicat cu dioxid de carbon) decât
în jurul lui Iisus Christos. Plecând de la această premiză, nu pot să nu mă
întreb de ce sub „umbrela” sărbători nașterii Domnului creștinii sacrifică
porci? Ce legătură este între Iisus Christos și porcul sacrificat? Cum să
asociezi un animal emblematic pentru murdăria lui cu puritatea lui Iisus
Christos? Și merg cu firul întrebărilor mai departe... daca totuși vor
sacrificii... de ce s-au oprit creștinii la sacrificiul unui animal despre care
Scriptura declară în mod răspicat că este necurat (Levitic 11, 7; Deuteronom 14,
8) și că toți cei care-l consumă „vor pieri” (Isaia 66, 17)? Cum să mai și
mănânci un animal care, printre altele, consumă și... șobolani?
Clement din Alexandria semnala
faptul că „porcul simbolizează aproape universal lăcomia, iar carnea de porc
este rezervată celor care trăiesc senzual”. Poate am deranjat prin inserarea
afirmațiilor de la început cum că porcul ne-ar reprezenta cel mai bine pe noi,
românii. Însă, înainte de a mă judeca poate ar trebui să privim la setea cu
care românul așteaptă să tranșeze porcul, la pofta ce-i lucește în ochi atunci
când consumă aproape toată carnea, oasele și viscerele animalului (nu aruncă
aproape nimic), toate acestea pe fondul așteptării rememorării nașterii
Domnului. Să nu mai amintesc de negocierile purtate de autoritățile române în
anul aderării României la UE, care au cerut Bruxelles-ului ca sacrificarea
porcilor de Crăciun din România să nu cadă incidenței regulilor stricte impuse
de UE sacrificiilor de animale (sacrificare efectuată de un profesionist,
anestezierea animalului, sacrificiul efectuat în spații amenajate).
Autoritățile române au dat ca exemplu sacrificarea mieilor practicată de evrei
și musulmani. Comisia a răspuns negativ deoarece sacrificiul mielului intră la
categoria „ritualuri religioase”, iar practicile românești sunt considerate
tradiționale, nu rituale. Ca popor ne plac distracțiile, grătarele, băutura și
câte și mai câte. Din cauza aceasta, ne-am agățat de tradiții și datini
strămoșești pentru că sunt mai permisive prin comparație cu Scriptura.
Ce mi se pare și mai dureros este
faptul că cei de la care ai avea pretenții, cei care ar putea îndruma poporul
român la Scriptură, preoții, oferă întrebărilor de mai sus răspunsuri conform
unor exegeze proprii. Așa este cazul preotului Vasile Filat care, deși
recunoaște faptul că în Scriptură porcul este categorisit de Dumnezeu drept
necurat, totuși aceste legi au fost date doar evreilor. Restricțiile privitoare
la animalele necurate „au fost un fel al lui Dumnezeu prin care arăta că a
venit vremea când mântuirea este pentru toate popoarele”. „Iată de ce, pentru
creștini, nu mai face sens păstrarea acestor porunci cu privire la animalele
curate și necurate, din considerentul religios”, mai declara domnia sa.
Pretindem că suntem un popor
creștin, ortodox, însă mi se pare că în perioada pusă de creștini deoparte ca
rememorarea a întrupării Mântuitorului noi, românii, înfăptuim cea mai mare
blasfemie. Antioh Epifan, în procesul de elenizare forțată al evreilor, a
poruncit să aducă un porc drept jertfă pe altarul Templului din Ierusalim (1 Macabei 1, 47), pentru a-și arăta disprețul față de Legea și Dumnezeul
evreilor. Cred că, asemănător, uneori fără să realizăm, de dragul poftei, din
dorința de a mânca și a bea, în goana după zile libere, după distracție și voie
bună, din dorința de fast, Îl sfidăm și Îi aducem dezonoare prin sacrificiul de
porci, El fiind mai mult decât inexistent în sărbătorile noastre. Probabil a
venit timpul ca și românii să rescrie corect și frumos, nu povestea porcului,
ci realitatea nașterii Domnului Iisus Christos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu