Prohodul presei scrise

A citi, în sensul efectiv al cuvântului, constituie o activitate foarte personală și formativă care implică și dezvoltă în același timp o inteligență asimilatoare și o judecată critică. (Emile Planchard)

            Într-o anumită scenă din filmul Meet Joe Black (Întâlnire cu Joe BLack), Anthony Hopkins vorbește despre propria afacere, un trust de presă. Când o anumită companie și-a exprimat dorința de a-i cumpăra afacerea, el a replicat foarte nervos: Dreptul și puterea de a informa lumea este un privilegiu, nu o afacere.

           

            La început a fost... cuvântul

            Conștientizând de-a lungul timpului că vorba zboară, și că doar scrisul rămâne, omul și-a rafinat și îmbunătățit atât stilul de exprimare, cât și modul de transmitere a unui mesaj. Să scriem ne-a învățat Dumnezeu (a scris cu degetul pe piatră). De la scribii antici, care investeau timp și energie enormă în copierea manuscriselor pe piei de animale sau papirus, până la apariția tiparului și continunând până azi, scrisul a cunoscut revoluție după revoluție. Astăzi, termenul mass-media definește totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, tv, presă, internet) (www.dexonline.ro). Presa scrisă ocupă azi un loc de primă importanță în suporturile de difuzare în masă a informațiilor. Apărut, cronologic, înaintea altor medii de difuzare a informației, ziarul este moștenitorul a două tipuri de scriere: cartea și inscripția stradală – cărora le adaugă propriile sale trăsături. Ziarul este înscris în timp: scris pentru a semnala și informa – el spune ce se întâmplă, ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla. (Maria Palicia, Presa scrisă și lecția, Ed. Mirton, Timișoara, 2006, p. 27). Scopul declarat al presei scrise a fost și este acela de a stimula în cititor simțul critic și abilitatea de a sintetiza. 

           

            Predicții împlinite și apuse

            Odată cu anii ’70, Alvin Toffler vorbea de rapiditatea transmiterii informației și de numărul mare și divers al ziarelor și revistelor atât din SUA, cât și din Europa. El semnala, totodată, un trend deja la modă - publicațiile underground (subterane) - care reprezentau o forța reală în formarea opiniei tinerilor. În acest context, futurologul vorbea despre facilitatea cu care se va putea scoate orice fel de publicație, despre un timp când fiecare cetățean va putea să-și publice propriile scrieri. (Alvin Toffler, Șocul viitorului, Ed. Politică București, 1973, p. 192 – 193) Privind la numeroasele titluri naționale, precum și zecile poate chiar sutele locale, se poate crede că vremurile de care vorbea Toffler sunt deja sosite. Totuși, pe fondul crizei economice, au existat mai multe predicții privind „moartea” presei scrise. Futurologul australian Ross Dawson a prezis recent că presa scrisă va înceta să existe în jurul anului 2040. Acesta a declarat că presa scrisă va dispărea în SUA în următorii șapte ani, în timp ce în Marea Britanie și Islanda ziarele tipărite vor mai agoniza până în 2019. Nici presa scrisă din Canada și Norvegia se pare că nu va supraviețui mai târziu de 2020, în timp ce australienii se vor mai bucura de ziare și reviste până în 2022. Doar în Franța și Germania ziarele vor apărea până în 2030, datorită susținerii guvernamentale, mai crede futurologul. Dawson este de părere că ziarele vor fi înlocuite cu dispozitive digitale, foarte ușoare și flexibile, din cauza „noilor obiceiuri de consum ale produselor media și de veniturile mai mici decât costul de producție”. (www.mediafax.ro)

           

            Liber(tatea) să dai Click pe Cancan

            Astăzi, 80% din cititorii actuali de presă scrisă din România aleg edițiile tipărite ale ziarelor pentru informare, 7% dintre aceștia necumpărând totuși ziarul. Mai mult de jumătate dintre cititori alocă mai puțin de 10 lei lunar cumpărării presei și doar 10% au un abonament la ziar sau revistă. De asemnea, doar 58% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani aleg să citească varianta tipărită a publicațiilor, arăta raportul „Evaluarea nivelului de competență în mass-media”, din iunie 2008, raport realizat de Agenția de Monitorizare a Presei și IMAS. (www.askmen.ro) În ceea ce privește preferințele editoriale ale românilor, conform Studiului Național de Audiență, aferent perioadei ianuarie 2009 – ianuarie 2010, Libertatea a intrat în peste 1.400.000 de case, urmat îndeaproape de Click (1.055.000) și Cancan (958.000). (http://economie.hotnews.ro)

           

            Să moară presa scrisă?

            Încă din anii ’60 ai secolului trecut, presa și-a văzut zdruncinată poziția de către radio și televiziune, și mai nou de internet. Astăzi tinerii români sunt cei mai fideli cititori de ediții online ale publicațiilor, internetul fiind plasat pe primul loc de către aceștia în ceea ce privește încrederea în mass-media. De aceea, conducerile trusturilor caută strategii de a extinde variantele online ale ziarelor. (www.askmen.ro) Demne de luat în seamă sunt și previziunile actuale ale lui Alvin Toffler, conform cărora în următorii 40 de ani vom „trăi și respira” prin internet. Chiar de la publicarea cărții Șocul viitorului, futurologul a prezis că știința și tehnologia se vor dezvolta așa de repede, încât oamenii nu vor fi capabili să cuprindă afluxul de informații și vor fi tentați să se decontecteze de viața reală, trăind mai mult în mediul virtual. „Internetul va deveni etalon”, a mai adăugat Toffler. (www.evz.ro) 

            Un alt motiv pentru care prezicerile futurologilor tind să se împlinească ține și de criza financiară majoră prin care printul a trecut în ultimii doi ani. Conform Registrului Comerțului, presa scrisă din România a înregistrat în anul 2009 pierderi de peste 50 milioane de euro, în topul acestora situându-se ziarul Click cu pierderi de 17, 4 milioane de euro. (www.tolo.ro) De asemenea, conform unui interviu acordat de Cristian Tudor Popescu, astăzi „toate ziarele se află în trusturi, acolo unde lucrurile sunt foarte clare de la bun început. Jurnaliștii fac ce trebuie pentru că sunt selectați ca atare de la început.” Nu este de mirare că libertatea, credibilitatea și trăinicia presei sunt puse în pericol deoarece există astăzi un adevărat fenomen al campaniilor la comandă, concepute în scopul denigrării și calomnierii. Se mai adaugă la acestea faptul că ziarele nu mai tratează realitatea într-un mod intransigent. Nu știu ca vreun ziar să vorbească prea mult despre fraudele românilor influenți sau despre modul cum scapă aceștia de condamnări și urmăriri penale. Sunt adevăruri contondente care ar trebui spuse și, pentru că nu sunt spuse din cauza interdicțiilor impuse jurnaliștilor de către directorii de trusturi, presa scrisă are de suferit. În felul aceste se ajunge inevitabil la pierderea credibilității populației în presa scrisă.

            Un alt motiv pentru care presa scrisă șchiopătează este că jurnaliștii scriu despre lucruri fără a le putea ei înșiși înțelege sau explica în totalitate. Intervine atunci părerea personală a acestora în situații unde părerea lor personală chiar nu contează. Ziariștii nu sunt „păreriști”. Plecând de la publicațiile aflate în topul preferințelor românilor (Libertatea, Click, Cancan) și al conținutului acestora nu greșesc să afirm că din ce în ce mai mult, subiectele abordate sunt o mizerie. Nu e informație, e bârfă, e vorbire de rău, e non-știre. Un lucru care trebuie menționat este și influența unor televiziuni cu grad de audiență redusă, dar care dau trendul, care contaminează și restul publicațiilor, ducând astfel la scăderea drastică a calității acestora. Să mai vorbim de managementul precar de care dau dovadă ziarele, în majoritatea cazurilor? Mă gândesc acum la faptul că se vând cărți, cd-uri sau dvd-uri la care se atașază un ziar. Sună prea tare a afacere, nu a presă scrisă. Avansul internetului, lipsa de interes pentru un ziar, renunțarea achiziționării acestora pentru că avem net și tv, criza financiară, toate acestea și multe altele sunt motive întemeiate pentru predicțiile futurologilor.

           

            Se „curăță” sau moare

            În prezent, oamenii sunt sceptici și „obosiți” când vine vorba de presa scrisă. Unii încearcă să o „resusciteze” prin nudism, sex, ediții speciale, cd-uri, dvd-uri și alte metode inedite. Alții încearcă să treacă presa de la suportul tipărit la suportul digital. Indiferent de păreri, există totuși anumite avantaje ale presei scrise, având ca suport hârtia. Online nu toată lumea are răbdare să citească un articol de patru sau cinci pagini, într-un ziar/revistă, da. Se pare că articolele pentru print sunt redactate cu mai multă atenție, sunt corectate mai riguros înainte de a primi avizul pentru tipar. Pe internet ai posibilitatea oricând să editezi, să modifici ce ai scris, lucrurile tipărite nu mai pot fi modificate. Să nu mai vorbim de posibilitatea de a ține în mână hârtia, de a răsfoi, de a reveni asupra unui paragraf de mai multe ori, de mirosul unui ziar sau al unei reviste (unii sunt chiar dependenți de mirosul de hârtie). Ziarul este conceput pentru trecători. Dincolo de toate acestea, rămâne un anumit farmec pe care îl poartă ediția tipărită. Indiferent dacă va fi mutată online, presa scrisă nu va muri. Nu va dispărea, ci doar își va schimba suportul. Va rămâne presă scrisă pentru că trebuie să scrii și acolo cuvinte, ce-i drept la tastatură. (www.businesscover.ro) Printul nu va muri pentru că, în ciuda ratei de penetrare de peste 40% a internetului, sunt foarte mulți români care nu știu să folosească un computer. Mai ales în mediul rural, în România, media este aproape la pământ când vine vorba de online. Să nu mai amintim de faptul că uneori ziarele locale nu reușesc decât rareori să depășească o mie de accesări zilnice. (www.subiectiv.ro) Criza economică pare să fie atât un motor de promovare al online-ului, dar și un „detergent” pentru lucrurile murdare, putrede din presă. Presa scrisă are șansa unui nou început.

            Au fost numeroase momente cruciale în istoria oamenilor credincioși și Dumnezeu le-a oferit călăuzire. Un astfel de moment este în anul 1848, când scriitoarea Ellen White a primit o poruncă divină pentru soțul ei în Dorchester, Massachusetts: Trebuie să publici un ziar! Ce frumos sună! Știți ce urma să cuprindă acel ziar? Adevărul prezent. Presa scrisă nu va muri atâta timp cât se va ocupa de lucruri serioase, de adevăr, nu de păreri personale, de interese meschine și calomnioase. Putem să proliferăm sau să nimicim răul și prostia. Stă în puterea peniței și în decizia cititorului care cumpără să transforme presa scrisă.