Povestea plămânilor de fumător

Oamenii se roagă zeilor să le dea sănătate, fără să ştie că stă în puterea lor să o menţină şi că, luptând împotriva ei prin lipsă de măsură, o trădează prin goana lor după plăceri. (Democrit)

           

            5, 4 milioane de persoane renunţă anual la fumat. Cum reuşesc? Simplu... prin moarte. Şi nu este glumă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) raporta că, la nivel mondial, folosirea tutunului este principala cauză pentru aceste decese ce ar putea fi prevenite.(www.who.int/tobacco/mpower/mpower_report_forward_summary_2008.pdf) 

           

Fumule, ridică-mă la cer!

            Etimologic vorbind tutunul provine din cuvântul spaniol tabaco cu origini în limba arawakan şi cea taino a popoarelor din zona caraibelor, începând cu anul 1410, cuvântul arab tabbaq fiind generic pentru plantele medicinale. (www.etymonline.com/index.php?term=tobacco) Tutunul (nicotina tabacum) este originar din Mexic unde, încă din secolul al VI-lea, era folosit de triburile indiene în ritualurile magico-religioase, fumul inhalat provocând stări extatice în scopul comunicării cu forţele supranaturale. Nefiind folosit niciodată în scop recreaţional şi pentru plăcere, tutunul era considerat un dar de la Creator lăsat oamenilor cu scopul de a ridica la cer gândurile şi rugăciunile. (Jack Jacob Gottsegen, Tobacco: A Study of Its Consumption in the United States, 1940, p. 107).

Introdus în Europa de către spanioli, tutunul s-a răspândit iniţial în Franţa, începând cu 1560, dată la care Jean Nicot (Nicotina), ambasadorul Franţei la Lisabona, îi trimite o cutie cu tutun Caterinei de Medici în scopul uşurării stării de migrenă, existând convingerea că tutunul, fumat sau în infuzie, are pronunţate calităţi medicinale. (www.tc.columbia.edu/centers/cifas/drugsandsociety/background/chronologydruguse.html) Ulterior nicotina obţinută din frunzele de tutun a fost folosită ca insecticid. Astăzi recoltarea tutunului se face în mod deosebit pentru producerea ţigărilor, dar este folosit şi în industria farmaceutică, în industria de parfumuri, în cercetările genetice şi ca plantă ornamentală (ex. Regina nopţii). (http://ro.wikipedia.org/wiki/Tutun)

            Devenit elementul nou în Europa, tutunul a devenit extrem de popular şi a fost introdus rapid pe lista lucrurilor comercializate, acest fapt conducând la o creştere extraordinară a economiei statelor sudice ale SUA, până în momentul înlocuirii cu bumbacul. Un impact deosebit asupra răspândirii şi mai mult a tutunului l-a avut crearea de către James Bonsack a unei maşini de produs ţigări, pentru ca mai apoi compania Brown&Williamson a început să efectueze mutaţii pe tulpina de tutun (Y1), noile ţigări produse conţinând o cantitate aproape dublă de nicotină.

            Când cifrele te omoară

            Cu o rată de 5 ori mai mare în rândul bărbaţilor şi cu o rată zilnică de recruţi de 100.000 copii nu este de mirare că studiile efectuate în anul 2000 surprindeau aproximativ 1, 3 miliarde de fumători. Astăzi se preconizează un număr de circa 1, 45 miliarde de fumători, iar dacă se merge în ritmul acesta în 2025 vor fuma 1, 9 miliarde de oameni. (www.worldbank.org/tobacco/pdf/Guindon-Past,%20current-%20whole.pdf) Totodată, OMS preciza în 2002 că, din cei aproape 1, 3 miliarde de fumători, 1 miliard dintre aceştia locuiesc în ţări dezvoltate, drept pentru care 70 % din totalul deceselor cauzate de fumat sunt în aceste ţări. (www.wpro.who.int/media_centre/fact_sheets/fs_20020528.htm)              

            Şi totuşi fumul... nu ridică la cer

            Când vorbeşti despre fumat raportat la sănătatea populaţiei, trebuie specificat faptul că substanţele cuantificate într-o ţigară (cca. 2 L de fum, 4000 compuşi chimici, 300 toxici, iar 40 cancerigeni) arată că cel ce fumează 1 pachet de ţigări pe zi este supus unei iradieri anuale egale cu cea însumată după efectuarea a 300 de radiografii toracice, rezultând un microbombardament al celulelor organismului ce poate duce la modificarea structurii genetice şi la înmulţirea haotică a celulelor (apariţia tumorilor). Să ne mai mirăm de faptul că fumatul este de cele mai multe ori principalul factor în cazul producerii atacurilor de cord, accidentelor vasculare cerebrale, emfizemelor pulmonare şi cancerului în general (gură, laringe, pancreatic, pulmonar, etc.)? Nu ar mai trebui să surprindă pe nimeni, în cazul acesta, că, potrivit OMS, în secolul XX au murit peste 100 milioane de persoane din cauza fumatului. (http://www.who.int/tobacco/mpower/mpower_report_prevalence_data_2008.pdf)

            În cazul fumatului, nici măcar din punct de vedere social lucrurile nu sunt altfel. Fumatul în public a fost pentru mult timp rezervat bărbaţilor, şi totuşi, când era practicat şi de femei era asociat cu promiscuitatea, în majoritatea cazurilor. În Japonia, în perioada Edo, prostituatele îşi „agăţau” clienţii oferindu-le „un fum”, lucru practicat de prostituate şi în Europa de-a lungul secolului al XIX-lea. (Timon Screech,  „Tobacco in Edo Period Japan” în Smoke, p. 92 - 99) Odată cu Războiul Civil din SUA, fumatul a fost asociat cu masculinitatea şi puterea, fiind totodată imaginea stereotipă a capitalismului. Problemele actuale legate de fumat se rezumă la recrutarea unui număr din ce în ce mai mare de adepţi în toate ţările lumii, principala ţintă fiind copiii şi tinerii, doar Butanul fiind singura ţară din lume unde vânzarea de tutun este ilegală. (www.slate.com/id/2112449) În domeniul social, problemele actuale legate de fumat vizează şi folosirea copiilor muncitori în plantaţiile de tutun pe o scară din ce în ce mai largă, ce scară statisticilor. Aceştia se plâng de salariile mici, de prelungitele ore de muncă, de abuzuri fizice şi sexuale aplicate de supervizori. (http://tobaccofreekids.org/campaign/global/FCTCreport1.pdf) Plângerile acestor copii mai vizează şi suferinţele suportate din cauza unei forme otrăviri cu nicotină, acest contact cu nicotina putând, în timp, să producă alterări permanente ale structurii şi funcţiilor creierului (când frunzele tutunului sunt adunate, nicotina este absorbită la nivelul pielii provocând greţuri, vomă şi ameţeală). (http://en.wikipedia.org/wiki/Tobacco#cite_note-51) Bineînţeles, aceşti copii nu merg la şcoală.         

Din punct de vedere financiar, la nivel global tutunul a devenit o industrie. În fiecare an 6, 7 milioane de tone de tutun se produc în întreaga lume, cei mai mari producători fiind China (39, 6 %), India (8, 3 %) şi Brazilia (7 %). (www.gov.cn/english/2005-10/03/content_74295.htm) Acest fapt trebuie văzut prin contrast cu producţia de hrană, fondurile, timpul, energia şi forţa de muncă necesare producerii acesteia fiind folosite pentru producerea tutunului. Şi vă imaginaţi că fondurile obţinute din industria tutunului vor intra în buzunarul populaţiei marilor producători? Nicidecum! Lucrurile devin şi mai ciudate când analizezi situaţia la nivel de individ. În Indonezia, pătura săraca a societăţii cheltuie în medie pe lună aproximativ 15 % din venituri pentru ţigări, nici Egiptul nesituându-se mai prejos (10 %).

            Studiile recente în domeniul psihologic au reuşit să realizeze profilul personalităţii unui fumător. Aşa după cum relata psihologul Hans Eysenck, extrovertirea este trăsătura cea mai asociată cu fumatul, fumătorii fiind mai înclinaţi spre socializare, impulsivitate şi asumarea riscurilor.

            Vă mulţumim că nu fumaţi!

            Probabil încă de la origini, tutunul a fost supus frecvent unui val de critici atât din partea statului, cât şi din partea liderilor religioşi. Murad al IV-lea, sultanul Imperiului Otoman (1623 - 1640) a fost printre primii care au interzis fumatul, argumentându-şi poziţia prin prejudiciile publice aduse (morale şi sanitare). În 1634, Patriarhul Moscovei a interzis vânzarea tutunului şi a condamnat bărbaţii şi femeiile care ar fi îndrăznit să nu ţină cont de interdicţie. În vest, liderul Bisericii, Urban al VII-lea a condamnat fumatul printr-o bulă papală în anul 1642. Sloganul Tutunul dăunează grav sănătăţii, aşa cum este el cunoscut astăzi, îşi are originea în Germania nazistă, acolo unde Hitler a condamnat fumatul ca fiind un obicei ce asigură cheltuirea banilor. (http://books.google.com/The+Nazi+War+on+Cancer#v=onepage&q&f=false)

Astăzi, din cauza numeroaselor efecte negative pe care fumatul le aduce populaţiei, foarte multe guverne au introdus accize pentru ţigări, în scopul reducerii numărului consumatorilor de tutun. În 1997, Danemarca înregistra cel mai ridicat preţ pe pachetul de ţigări: 4, 02 dolari, în timp ce la polul opus se afla Taiwanul cu o taxă de doar 0, 62 dolari. Bineînţeles că acest fapt a încurajat piaţa la „negru”, doar în Regatul Unit al Marii Britanii vehiculându-se ideea că 68 % din comerţul cu ţigări ar proveni din traficul la „negru”. (www.the-tma.org.uk/tobacco-smuggling.aspx) Alte state, precum Japonia, în vederea protejării populaţiei de fumul exhalat de fumători, a introdus în spaţiile aglomerate anumite camere ventilate special pentru fumători. Alte guverne au adoptat legi care interzic comercializarea ţigărilor copiilor care nu au vârsta de 16 ani (Olanda, Austria, Belgia, Danemarca) sau 18 ani (Germania şi Mare Britanie). Deşi majoritatea statelor au legi care reglementează vânzarea ţigărilor copiilor sub o anumită vârstă, dacă vei călători în China, Turcia şi chiar în România, vei observa că în general copiii nu întâmpină absolut nicio problemă în cumpărarea ţigărilor şi, de asemenea, un lucru interesant este şi faptul că, de cele mai multe ori, ei sunt trimişi să cumpere astfel de produse de proprii părinţi. Nu în ultimul rând, sunt şi state care au interzis vehement fumatul în spaţiile publice, incluzând aici şi barurile şi restaurantele (Irlanda, Estonia, Olanda, Finlanda, Canada, Australia, Portugalia etc.)

            Azi, ţigara, asociată de cele mai multe ori cu o cafea, cu o cola, cu un „şpriţ”, este dorinţă, este plăcere şi mai mult decât atât, este nevoie. Şi ca fumător şi ca nefumător... să nu uiţi că fumul este supărător pentru nefumători (obligaţi să fumeze pasiv), că fumatul constituie un exemplu negativ pentru copii, nepoţi, tineri. Să nu uiţi că fumând te schimbi: respiraţia, transpiraţia, hainele, maşina şi chiar casa vor mirosi altfel. Să mai pun pe listă dinţii îngălbeniţi, păr îngroşat, pete galbene pe degete, pe buze şi riduri premature? Să nu mai vorbesc de nenumăratele riscuri din punct de vedere al sănătăţii la care te expui: infarct miocardic, amputaţii, cancer, impotenţă, etc. Să mai adăugăm şi efectele negative din punct de vedere financiar? Ai făcut vreodată calcule legate de cheltuielile unui fumător? Să fumeze doar 1 pachet pe zi (8 lei – deşi ştiu că unele pachete costă mai mult), în 20 de ani şi-ar putea lejer permite o Dacia Duster. Şi dacă nu te-am convins încă să încetezi să fumezi sau să nu încerci niciodată, încearcă un experiment pe care l-am testat. Cumpără un pachet de ţigări, o seringă şi introdu puţină vată în ea. Ataşază-i acul şi introdu-l, pe rând, în filtrul a 10 ţigări. Te vei afuma puţin, însă “pufăie” puţin (nu cu gura, ci cu seringa) Te vei mira de ce rămâne în seringă.

Nu ştiu care este povestea plămânilor tări. Ştiu doar că tutunul promite plăcere, dar în realitate aduce numai durere. Promite frumuseţe, dar te schimbă, te face urât. Promite să-ţi fie cel mai bun prieten, însă în realitate e cel mai mare duşman. Alegerea... te priveşte personal!