Răstignirea Pruncului

          Sfârșit de an 2011... Zeci de cupluri își vor petrece noaptea dintre ani la Clubul Pleasure Dome, din Arad. Intrarea? 200 lei per cuplu, fiind incluse mâncarea, băutura și... sexul. Da, ați auzit bine, sex după pofta inimii, cu soțul sau soția celorlalți. Așa sună una din provocările moderne lansate de membrii Clubului Swing Pleasure Dome, din Arad, pentru petrecerea ultimei nopți din an. Ciudat? Așa am zis și eu, chiar strigător la cer. Personal nu rezist să nu mă întreb: de unde atâta imoralitate, de ce atâta desfrâu? Dacă sărbătoarea Crăciunului, a nașterii Domnului – cum o numesc unii - , nu a făcut „victime” suficiente, fiecare sfârșit de an face ravagii, surprinzându-i pe oameni în beții, prin localuri, dansând și cu voie bună, cântând, înjurând și numărând... invers. Un singur cuvânt stabilește itinerariul unei mini-vacanțe, face liste de activități, face pregătirile de sfârșit de an, stabilește lista invitaților și intră chiar în intimitatea oamenilor stabilindu-le chiar ora de culcare. Da, despre Revelion este vorba. Nici nu se trezesc din mahmureala și îmbuibarea Crăciunului că deja oamenii încep să vorbească despre Revelion, să programeze, să invite... și totuși, ce este revelionul? 

            Reveillon

            La o banală căutare online cu orice motor de căutare, putem găsi diferite definiții ale Revelionului, una dintre cele mai hazlii fiind cea a unui băiețel de câțiva anișori: „Revelionul înseamnă... când unul se duce la altul, mănâncă, bea și se îmbată.” (Știu copiii ce știu!) (http://stiricrestine.ro/2008/12/31/ce-este-revelionul/) Cuvântul provine din francezul réveillon și este un derivat al lui réveil (a veghea, veghe) ce însemna inițial o masă ce avea loc înainte sau după slujba religioasă de la miezul nopții (noaptea de Crăciun). Probabil de aici ideea de a avea o masă bogată și de a nu dormi. (www.info-ghid.com) Mai târziu, Revelionul a desemnat orice masă luată noaptea târziu, în orice moment al anului, iar spre sfârșitul secolului al XIX-lea, termenul a făcut referire, cu precădere, la noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. Și la români, prin acest termen se înțelege petrecerea care se organizează în noaptea ce precedă prima zi a anului nou. Deși astăzi termenul este un neologism, totuși el este atestat încă din secolul al XIX-lea și în țara noastră de Iordache Golescu, în Condica limbii rumânești (1832), iar mai apoi în scrierile lui Asachi și Alecsandri. (www.crestinortodox.ro)

            Niciodată nu a fost să nu fie nicicum

            Ideea de sărbătorire a Anului Nou, care marchează sfârșitul și începutul de an, nu este una modernă, această practică întâlnindu-se la majoritatea popoarelor. Cu toate acestea, stabilirea religioasă a datei de 1 ianuarie, ca început de an, a avut loc pentru prima dată în 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea, înaintea acestei date, Crăciunul îndeplinind rolul începutului de an nou. (www.ro.wikipedia.org) Totuși, privind la obiceiurile, tradițiile și superstițiile întâlnite chiar și astăzi în viața diferitelor națiuni, putem concluziona faptul că dintotdeauna sărbătoarea Anului Nou a fost însoțită de o încărcătură mistică. Așa se face că, grecii și astăzi fac o prăjitură tradițională în care pun bani, cel care îi găsește urmând să aibă parte de bucurie tot timpul anului. În Israel, evreii și astăzi mănâncă mere unse cu miere, pentru ca noul an să fie foarte dulce. Italienii încep masa de anul nou cu o farfurie de linte, iar după toast, cupele sunt aruncate pe fereastră. Nici obiceiurile spaniolilor nu sunt mai prejos, aceștia mâncând 12 boabe de strugure, însemnând ultimele secunde ale anului, ca ritual pentru atragerea norocului.

            Pentru că suntem un popor ce ținem enorm la tradiții și la superstiții, nu vei găsi român care, de Anul Nou, să arunce ceva pe fereastră, deoarece și-ar arunca astfel norocul. Nu vei găsi nici români care în prima zi din an să iasă din casă până ce o persoană brunetă nu intră în casa respectivă (persoanele brunete aduc noroc și fericire, cele roșcate și blonde ghinion). De ce e foarte zgomotoasă noaptea dintre ani la români? Pentru că dacă nu întâmpini anul cu mult zgomot nu vor fi alungate spiritele rele. (www.ro.wikipedia.org) În mediul rural, s-a păstrat obiceiul de a păstra o lumânare aprinsă în noaptea dintre ani ca noul an să fie întâmpinat cu lumină. În mediul urban, se pare că acest obicei a fost luat de focul de artificii de la miezul nopții. Și pentru că suntem un popor superstițios, de Anul Nou gospodinele nu spală rufe, nu cos și nici nu tricotează pentru că ar avea ghinion. Românii nu prea intră fără bani în buzunar în noul an pentru că „se zice” că așa le va fi tot anul. Sunt și unii care vor „noroc” în dragoste. Aceștia trebuie să nu uite de vâsc și să fie atenți la cine le calcă pragul casei imediat după miezul nopții: dacă este femeie, vor avea un an prost, dacă este bărbat, anul le va fi încununat cu bucurii, mai spun superstițiile. (www.info-ghid.ro)

           

            Televizorul – bată-l vina!

            Deși perioada comunistă a fost nefastă pentru noi ca popor, se pare că totuși, în această perioadă, de Revelion, românul era frate cu... televizorul. Pentru că în comunism Revelionul era coordonat de un singur om, în cadrul programelor TV, printre altele, erau difuzate scenete în care erau satirizați cei care se prefăceau doar că muncesc, cei care trăgeau chiulul și nu doreau să pună umărul la creșterea producției. Totodată, era nelipsit mesajul de la ora 00:00 al tovarășului (probabil din această cauză priveam așa des la programele bulgarilor). Și, deși Revelioanele deveneau, pe an ce trecea, tot mai sărace în „poante”, găseai totuși oameni care moțăiau ore în șir în fața televizorului ca să asculte câte un monolog al lui Horațiu Mălăele, sau câte o glumă făcută de Toma Caragiu din Cartea de telefon. După toate statisticile, înainte de 1989, Revelionul la televizor chiar era așteptat, nu cred că neapărat din cauza subiectelor abordate, ci doar pentru a vedea niște mari actori în scenete, monologuri.

            Ce se vede acum la televizor? Nu privesc la televizor, mi se pare pierdere de vreme, însă există o tendință covârșitoare de a „maneliza” absolut totul, de a-i avea în centru pe maneliști, de a avea glume doar cu tentă sexuală (altfel nu prind la public), de a etala ore în șir în fața publicului femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcate. Astăzi televiziunile propun distracții de „doi lei” grosiere, construite la repezeală având drept criteriu efectiv doar rating-ul și banii. Și nu puțini sunt cei care și astăzi decid să-și petreacă ore nedormite, la cumpăna dintre ani, poate la „Ziua judecății”, cu Dan Negru sau îmbrățișându-i pe „Cârcotași”.

            Altfel de An Nou

            Sunt indignat să văd cum, la mai puțin de o săptămână de la declarația că rememorăm nașterea Domnului Christos, ne irosim încă o noapte (cea de Revelion), ne consumăm ultimele picături de energie chefuind inconștienți chiar și trei zile la rând. Este tragic să vezi cum „febra” cauzată de Revelion pare să atingă cote mai alarmante decât sărbătoarea care tocmai a precedat-o – nașterea Mântuitorului. Peste an... oare ce așteptăm mai mult, momentul de a rememora clipa când „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit printre noi” sau Revelionul? Și apropo, ce planuri aveți de revelion?

            Privesc la noi, românii, ca popor și pot ușor să realizez că nici măcar să ne „distrăm” nu prea mai știm. Nici măcar la cumpăna dintre ani... Șocant? Atunci cum explicați numeroasele apeluri la 112, apeluri din partea unor oameni care simt că plesnesc de atâtea sarmale? Cum vă explicați numeroasele scandaluri din Anului Nou? Ce puteți spune de atâția bețivi care zac prin șanțuri zile întregi după evenimentul – Revelion? Să mai discutăm de orgiile, de imoralitățile de care vă spuneam la început că se întâmplă?

            Nu am o rețetă care să vă facă miracole în familie de Anul Nou. De mâncat, de băut, de dansat, jucat și înjurat ne luăm timp de Anul Nou. Aș vrea să te întreb, cititorule drag, când ți-ai luat ultima dată timp să stai cu soția de vorbă (nu la un pahar cu ea sau la o pereche de palme)? Când ți-ai ținut copiii pe genunchi (nu pentru a le aplica curelușe pentru prostioare)? Când ai ieșit cu ei la un săniuș? Când ai schiat ultima dată? Când ai ieșit din casă cu un pachet cu mâncare din prea plinul din frigider pentru cei săraci, care de sărbători nu au avut nici după ce să bea apă? Când ai fost ultima dată la Biserică de... Revelion? Da, la Biserică! Când ți-ai vizitate părinții ultima dată? Aaaaa, nu vorbiți de zeci de ani! Hmmmm! Și totuși, de ce să ne prindem cu atâta patos de mâncare, băutură, chef și voie bună, când poate a lăsat Dumnezeu pentru noi seara aceea de sfârșit/început de an pentru a merge la Biserică, pentru o cercetare minuțioasă a vieții din anul anterior și o analiză a perspectivelor cu care vrem să pășim în noul an, pentru a petrece un timp mai de calitate cu cei care ne sunt dragi și apropiați sufletului nostru? Nu cumva după ce L-am ovaționat pe Christos pentru gestul de a se întrupa pentru mântuirea noastră, Îl răstignim prin tot felul de practici de Revelion?

            Ioan Chrysostomos (Gură de Aur), arhiepiscop de Constantinopol între secolele IV – V, comenta modul în care petreceau oamenii din vremea lui Anul Nou: „Dacă vrei să ai vreun folos de la Anul Nou, mulțumește acum când a trecut un an, mulțumește Domnului că El te-a adus până aici, frânge inima ta, numără zilele vieții tale! Acestea cumpănește în ziua Anului Nou!” „Pentru ziua aceasta (Anul Nou) nu este de trebuință nici cheltuială și nici avere, ci numai singură fapta cea bună.” „A te veseli în astfel de zi, a avea mare îndestulare, a lumina cu făclii locurile publice și a împleti cununi, și alte asemenea, este o nebunie copilărească. Tu ești liber de aceste slăbiciuni, ai vârstă creștinească și ești cetățean al cerului. De aceea, nu mai aprinde în această zi focuri în piețe, ci aprinde înlăuntrul tău lumina cea duhovnicească!” „Când vei auzi zgomote, neorânduieli și prăznuiri păcătoase, sau vei vedea piața plină de oameni răi și obraznici, atunci nu ieși, nu lua parte la neorânduială...!”

            Sfânta Scriptură declară că până la sfârșitul vremurilor oamenii „vor mânca, vor bea”, însă nu uitați „Împărăția lui Dumenzeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt.” (Sfânta Scriptură, Epistola lui Pavel către Romani 14, 15) De Revelion, numărați-vă bine zilele, astfel încât ele să conteze! La mulți ani!