Aş vrea să văd că românii merg duminica la Mall să se distreze, nu să-şi
cheltuie salariile la cumpărături la hipermarket! (Valeriu Steriu, Vicepreşedintele Comisiei pentru Agricultură)
Supermarketuri închise duminica? a fost
ştirea de prima pagină a marilor trusturi de presă săptămânile trecute, veste
ce-i ţine încă în şah pe românii amatori de cumpărături duminica. Iniţiativa
discordiei îi aparţine vicepreşedintelui Comisiei pentru Agricultură din Camera
Deputaţilor, Valeriu Steriu, care motiva pentru DailyBusiness.ro închiderea supermarketurilor duminica prin faptul
că acestea omoară magazinele de cartier
şi comerţul tradiţional din pieţe, angajaţii magazinelor ar avea în felul
acesta o zi de pauză şi clienţii nu şi-ar mai piarde ore în şir printre
rafturi. Totodată, lanţurile de retaileri sunt acuzate că practică
preţurile pe care le vor, că fac importuri masive în loc să comercializeze
fructele şi legumele româneşti (încurajând agricultura românească) şi că nu au
niciun stăpân. Avem prea puţin timp liber
ca să ne pierdem timpul la cumpărături!, mai declara deputatul.
Cine pierde vs. Cine câştigă
Privind
la motivele invocate de guvern, mai că i-ai felicita că în sfârşit se mai
gândesc şi la populaţie. Atunci însă, când încerci să evaluezi situaţia la firul ierbii se pare că există numeroase
categorii de oameni care se întrec în dezavantajele aduse de această lege. Cine
va avea cel mai mult de suferit din toate astea? În primul rând, se estimează
că însuşi statul va pierde de pe urma acestei iniţiative pentru că nu va mai
încasa TVA-ul pe marfa vândută în mod normal duminica. Potrivit statisticilor
realizate de Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din Romania, între 13 şi 20 %
din vânzările totale din comerţul modern, în decursul unei săptămâni, se
realizează duminica (15 milioane de euro). Probabil cel mai mult de suferit vor
avea clienţii care vor fi privaţi de posibilitatea legitimă de a-şi face
cumpărăturile alegându-şi magazinul preferat şi ziua din săptămână când să facă
acest lucru. Apoi, se pare că ţăranii nu vor avea prea mult de câştigat de pe
urma acestei legi, deoarece în pieţe mai vând prea puţini ţărani, locul
acestora fiind ocupat de intermediari. De asemenea, retailerii ar avea de
suferit aceştia acuzând statul că o astfel de lege ar fi un abuz, o încălcare a
libertăţii comerţului. Şi nu în ultimul rând ar avea de suferit şi alte centre
comerciale, aşa cum declara Monica Barbu, vicepreşedintele companiei de
consultanţă imobiliară The Advisers/Kinght Frank, operatorul de food este cea mai importantă ancoră dintr-un centru
comercial. Atâta timp cât acest tip de magazin este închis, motivaţia de a
vizita un centru comercial scade.
Unde-i lege, nu-i tocmeală!
Ceea ce se pare că
e pe cale să se întâmple în ţara noastră nu e decât o aliniere la standarde
occidentale a ceea ce ai voie să faci sau nu în ziua de duminică, chestiune
reglementată de aşazisele legi albastre.
O lege albastră este acel tip de lege desemnată să impună standarde religioase
şi să restricţioneze comerţul de duminică, cu referire la faptul că aceasta
este adevărata zi de închinare sau odihnă (sau numit aşa pentru că au fost
printate pe hârtie albastră). Ele au vizat interzicerea şi aplicarea de pedepse
pentru prestarea unor activităţi nereligioase în ziua de duminică (jocul de
cărţi, baseball). De-a lungul timpului, multe astfel de legi au fost găsite
neconstituţionale şi abrogate, însă, într-o formă sau alta sunt valabile şi azi
în diferite ţări.
În Australia, în afara zonelor declarate
guvernamentale, magazinele pot fi deschise, chiar dacă încalcă
ziua sfântă, doar dacă sunt amplasate în zone turistice. (http://en.wikipedia.org/wiki/Sunday_shopping) În Canada, deşi problema
închiderii magazinelor duminica era reglementată încă din 1982 prin aşazisul Act al Zilei Domnului, Curtea Supremă a
Canadei a hotărât să nu forţeze populaţia să practice creştinismul sau să-i
oprească pe oameni să-şi practice religia. În 1985, aceaşi Curte Supremă găsea Actul Zilei Domnului neconstituţional
din cauza faptului că viola libertatea religioasă a canadienilor. Astăzi, în
multe locuri din Canada comerţul este interzis, în general, duminica, existând
totuşi multe excepţii: staţiile peco, magazinele din zonele turistice, în alte
zone fiind necesară o aprobare municipală specială. (http://arts.uwaterloo.ca/~skuterud/eer.pdf)
Croaţia însă a avut de
suferit din cauza presiunilor Bisericii Catolice şi a altor organizaţii care au
determinat Guvernul croat să interzică deschiderea magazinelor duminica, nu la
mult timp după aceea declarând totuşi această interdicţie ca fiind
neconstituţională. În Finlanda, legea
care reglementa comerţul duminica a fost introdusă în 1994. Noua lege elaborată
în decembrei 2009 permite chiar marilor retaileri să aibă deschis duminica dar
doar între orele 12 – 18, iar în impul sezonului sărbătorilor de iarnă (de la a
III-a duminică din noiembrie până pe 23 decembrie) să aibă deschis în intervalul
9 – 21. (http://www.finlex.fi/en/)
Publicaţia online USAToday consemna într-un articol faptul
că în Franţa, în 2008, lanţul de
magazine IKEA a fost amendat cu peste 850.000 euro pentru comerţul efectuat duminica
(şi astăzi operează legea din 1906). Dacă
nu închid, îi vom forţa să închidă, chiar dacă va trebui să mergem peste ei cu
forţa, cu poliţia..., declara avocatul Vincent Lecourt, reprezentantul Uniunii
Forţelor de Muncă franceze. (www.usatoday.com/money/economy/2008-04-06-3388982613_x.htm) În Germania, problema
închiderii magazinelor duminica a fost reglementată încă din 1956 prin Ladenschlussgesetz (legea închiderii magazinelor),
dar în 2004, Curtea Federală Constituţională s-a pronunţat împotriva ridicării
restricţiei comerţului în ziua de duminică, acesta urmând să se desfăşoare în
continuare după acelaşi tipar: comerţ desfăşurat doar de micile buticuri din
cadrul gărilor şi al aeroporturilor.
În Asia, mai precis
la Hong Kong, deşi duminica este
declarată zi de odihnă, orele de deschidere a magazinelor nu sunt reglementate
de nicio lege, acestea fiind decise de proprietarii de magazine. De semnalat
este şi faptul că în Irlanda, în mod
deosebit în Dublin, aproape toate magazinele sunt deschise duminica. Şi în Spania, liberalizarea comerţului
începând din anii ’80 a permis deshiderea
magazinelor duminica fără nicio restricţie. Cu toate acestea, la presiunea unor
magazine mici şi independente, câteva restricţii au fost introduse după 1990.
Astăzi, fiecare comunitate autonomă îşi poate stabili propriul calendar de
duminică, trendul general fiind acela de a deschide magazinul duminica doar o
dată pe lună (de obicei prima duminică din lună) şi în fiecare duminică în
timpul sezoanelor speciale (perioada sărbătorilor). În Statele Unite ale Americi, multe magazine şi-au redus programul de
operare duminica, doar unele municipalităţi înterzicând cumpărăturile în
această zi, în timp ce altele interzic doar vânzarea anumitor produse duminica
(ex. alcoolul).
De analizat...
Chick-fil-A este al doilea
lanţ de restaurante fast food din SUA. Aceste restaurante au devenit faimoase
şi prin faptul că sunt închise duminica. Într-un interviu realizat de ABC News’s Nightline, Dan Cathy (fiul patronului S. Truett Cathy) declara: El (tata) a vrut pentru el şi pentru angajaţi să aibă un timp pe care
să-l petreacă cu familia şi să se poată închina. Privind la exemplul acesta
poţi observa că se poate face tradiţie şi pe linia aceasta a refuzului de a
presta servicii în cadrul magazinelor în ziua declarată liberă, de odihnă, şi
chiar pare de vis ceea ce e pe cale să se întâmple la noi în ţară cu noul
proiect de lege amintit. Sunt însă câteva aspecte în toată această poveste care
trebuie supuse unei analize critice.
Prin orice încercare de a restricţiona
activităţile oamenilor în ziua declarată liberă, Guvernul îşi asumă dreptul de
a spune oamenilor că este mai bine să respecte ziua de odihnă impusă decât să
se angajeze în practici normale de comerţ sau activităţi sociale care vizează
distracţia. Un Guvern care se foloseşte de lege ca să permită desfăşurarea
activităţilor liturgice în cadrul bisericilor interzicând totodată desfăşurarea
activităţilor din cadrul unor magazine, transmite un mesaj fără echivoc, clar
şi precis. În fond, nu poţi să nu te întrebi de ce trebuie ca Guvernul să ne
spună dacă duminica ar trebui să fim la biserică, la un meci de fotbal sau la
cumpărături? Cine este totuşi Guvernul ca să decidă pentru milioane de oameni
în ce zi ar trebui să meargă la cumpărături? Oare ce prerogative încearcă să-şi
asume mai marii noştrii de încearcă să ne spună ce să facem cu timpul nostru
liber? Dacă astăzi se amestecă în aspectele acestea ale vieţii ce îi va
împiedica mâine să ne spună şi ce să mănâncăm, cu ce să ne îmbrăcăm şi poate
chiar la ce biserică să mergem?
Şi nu pot să nu mă întreb, în fond, cine decide
care zi din săptămână este zi de odihnă, de închinare, de mers la biserică,
sfântă: statul, biserica sau... Dumnezeu? Ne învârtim cu discuţia în jurul
duminicii: e bună interdicţia de a merge la cumpărături?... nu e bună?... însă
se pare că sunt din ce în ce mai puţini oameni care se mai întreabă dacă
întradevăr duminica este adevărata zi sfântă, adevărata zi de odihnă, ziua a
şaptea binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu încă de la creaţiune? În ce
priveşte declaraţiile deputatului Steriu, consider argumentele aduse destul de
puerile în faţa unui popor român declarat religios, cel puţin în intenţii. Dar
oare din declaraţiile domniei sale, nu cumva lupta pentru legiferarea
interdicţiei comerţului în marile supermarketuri duminica este o luptă pentru a
oferi oamenilor o zi liberă în care ei să aibă timp de Mall-uri, de grătare şi
ştranduri, mers la munte sau la mare? Nu spun că aceste lucruri sunt greşite în
ele însele, pot doar să afirm că după câte se pare, chiar la nivel înalt, în
lupta bisericii cu Mall-urile şi parcurile de distracţie, acestea din urmă vor
avea în continuare câştig de cauză, pentru că nimeni nu le poate garanta
guvernanţilor că românii, deşi nu vor mai efectua cumpărăturile duminica,
întradevăr vor merge la biserică şi vor fi mai religioşi. Şi dacă este să-mi exprim
convingerile în continuare... mi se pare că la nivel de popor am ajuns destul
de rău dacă pentru a avea respect faţă de biserică, pentru timpul petrecut cu
familia, poate pentru practici nevinovate este nevoie de o Lege care să ne
spună ce, cum şi când să facem. Şi nu în ultimul rând, gândindu-mă la
drepturile fundamentale ale omului, cred că dacă vreau să sfinţesc o anumită zi
nu am nevoie de legi care să închidă magazinele, pot trece pe lângă acele
magazine fără să intru şi să cumpăr. Să nu uităm că în grădina Eden, Dumnezeu
nu a dezrădăcinat pomul cunoştinţei binelui şi răului pentru ca Adam şi Eva să
nu cumva să fie ispitiţi să mănânce din rodul lui. Nu, pomul a rămas acolo!
Nu ştiu în ce
măsură te afectează legea ce probabil urmează să fie promulgată. Ştiu doar că
este un pas spre îngrădirea libertăţii şi cred că nu trebuie să rămânem
indiferenţi. Ceea ce azi pare o joacă de-a cumpărăturile, mâine se poate
transforma într-o chestiune de viaţă şi de moarte, poate cu aceeaşi guvernanţi,
cu mine şi cu tine în rolul de pioni principali. Însă nu trebuie să uităm un
lucru: pe tabla de şah a omenirii Dumnezeu face ultima mutare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu