vineri, 9 martie 2012

Rugăciunea... exercițiu spiritual sau meditație transcedentală?


Este ruşinos să te rogi! (Nietzsche)

            Dă-ne iubirea care dăruieşte cu adevărat, tandreţea care uneşte, abandonarea de sine, iertarea împărtăşită şi uniunea în iubire fizică. Deschide-ne inimile către Tine, către amândoi şi către bunătatea voinţei Tale. Nu este jurămintul făcut de doi tineri în faţa altarului, ci este doar o rugăciune compusă de un grup religios catolic din Marea Britanie, ce ar trebui înălţată înainte de actul sexual. Compusă cu scopul să „purifice intenţiile”, rugăciunea a fost inclusă în Cartea de rugăciuni pentru soţi şi publicată în Catholic Truth Society, din Londra. (http://www.agenda.ro/news/news/22575/rugaciunea-inainte-de-sex.html

 Despre rugăciune...
            Pentru că omul modern nu mai are timp să se roage, site-ul www.biserici.ro a lansat o provocare: „Cineva se roagă pentru tine!”. „Credinciosul” nu trebuia decât să trimită rugăminţile în timp ce o comunitate necunoscută de credincioşi urma să se roage. Penibilul cererilor i-a determinat pe organizatori să renunţe: „Rugaţi-vă pentru fisura mea anală”, „ajutaţi-mă să scap de vrăji şi farmece” şi „faceţi câteva slujbe ca să-mi găsesc câinele pierdut.”
            Rugăciunea, acompaniată de meditaţie, a constituit efortul omului de a transcede lumea aceasta, de a intra în comuniune cu o Fiinţă nevăzută, superioară şi creatoare. A fost mijlocul prin care omul s-a plâns, a mulţumit sau s-a exprimat în faţa divinităţii. Aproape în toate epocile, oamenii s-au rugat, biserica străduindu-se să canalizeze demersul acesta şi să-i ofere un suport moral-instituţional, templele, bisericile, troiţele sau capelele slujind în scopul acesta. În decursul istoriei noastre, rugăciunea a devenit o nevoie tot atât de mare ca şi aceea de a progresa, de a munci, de a construi sau de a iubi.
            În timp, numeroasele miracole datorate rugăciunii şi a multiplelor efecte benefice asupra organismului, au condus la numeroase studii, dintre care amintim pe cel al dr. Randolph Byrd, un cardiolog şi profesor universitar la Facultatea de Medicină, San Francisco. El a pus sub observaţie 400 de pacienţi cardiaci, cu aceleaşi probleme, cu acelaşi tratament, din aceeaşi clasă socială, vârstă şi condiţie fizică. 200 dintre aceştia au beneficiat pe lângă tratamentul medical şi de rugăciunile unor grupuri diverse pe de întreg cuprinsul SUA. Constatări? Grupul pentru care s-au înălţat rugăciuni a avut mai puţine cazuri de deficienţă cardiacă, de cinci ori mai puţină nevoie de antibiotice şi de trei ori mai puţină nevoie de diuretice, risc mai scăzut de pneumonie şi ce cred că e cel mai important, niciun deces înregistrat. De asemenea, Organizaţia Spingdrift, din Salem, Oregon, a studiat în anii ’70 efectul rugăciunii asupra recoltelor. Porţiunile de câmp pentru care s-au făcut rugăciuni au dat rezultate mai bune, decât cele fără rugăciuni, deşi ambele câmpuri primiseră aceeaşi atenţie şi îngrijire din partea agricultorilor. Să fie oare pură întâmplare? Sau doar exagerări? Cu siguranţă, nu, studiile evidenţiind puterea rugăciunii. (www.ro.altermedia.info/familiesocietate/rugaciunea-ca-terapie_7698.html)
            Totuşi, pe fondul „religiozităţii” omului modern, aşa cum reiese din exemplele de la început, în ultimul secol a avut loc o explozie a interesului faţă de religiile orientale, acestea ridicând pretenţiile de a înlocui vidul spiritual existent într-o societate „postcreştină” şi de a reconcilia învăţăturile creştinismului cu tradiţiile şi concepţiile hinduse care stau, în general, la baza celor mai multe astfel de religii.
            Biciul nervilor
            Combinarea exerciţiului fizic cu meditaţia a fost o practică spirituală întâlnită în spaţiul oriental din cele mai vechi timpuri. Unul din cele mai simple şi des întâlnite procedee de felul acesta este meditaţia transcedentală (a merge dincolo) prin care i se oferă minţii accesul la un rezervor de energie care se află la sursa gândului în cele mai profunde straturi ale psihicului. Tehnic, acesta se practică de două ori pe zi (15 – 20 min.) şezând confortabil şi cu ochii închişi, caracterizându-se de celelalte tehnici de meditaţie prin lipsa de efort.(www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3589) Meditaţia Transcendentală a fost introdusă în SUA în 1959 de Maharishi Mahesh Yogi, un licenţiat în fizică la Universitatea Alahabad şi discipol al lui Guru Dev, care preda o tehnică avându-şi originea în Vede. În SUA, acesta a fondat Societatea Internaţională de Meditaţie, Societatea Internaţională de Meditaţie a Studenţilor şi Mişcarea de Regenerare Spirituală. (www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3589) Conform site-ului www.m-t.ro/mef.html se vorbeşte chiar de „efectul Maharishi” apărut atunci când cel puţin 1 % din membrii unei societăţi practică acest tip de meditaţie. Efectul este considerat de practicanţi ca fiind o tranziţie spre o stare mai ordonată şi mai armonioasă a vieţii (scăderea criminalităţii, violenţei, accidentelor şi îmbolnăvirilor, îmbunătăţirea condiţiilor economice).
De o jumătate de secol, programul meditaţiei transcedentale a fost studiat de peste 600 de studii ştiintifice realizate la peste 215 universităţi şi instituţii de cercetare independente din peste 30 de ţări. În 2009, guvernul britanic a făcut demersurile necesare pentru înfiinţarea mai multor şcoli specializate în meditaţie transcedentală din banii contribuabililor, relata publicaţia online The Telegraph. Scopul? Regăsirea echilibrului nervos în rândul elevilor care să ducă la o creativitate crescută, inteligenţă, armonie şi la un comportament model. Şi peste ocean, artiştii Sherryl Crow şi Eddie Vedder sunt cei mai îndârjiţi susţinători ai înfiinţării unor astfel de şcoli.
O influenţă covârşitoare în dezvoltarea curentului în Occident, şi nu numai, au avut-o membrii fromaţiei Beatles, care au mers în India pentru a învăţa secretele meditaţiei transcedentale direct de la sursă, reuşind înfiinţarea unei noi secte (Maharishi Karma Yoga), în cadrul căreia se practica yoga (unirea cu un brahman). (www.ro.wikipedia.org/wiki/Hinduism) Yoga este cea mai completă tehnică de meditaţie şi este disciplina care-l face în stare pe yogin să-şi controleze trupul şi emoţiile, fiind un mijloc de desăvârşire atât fizică, precum şi spirituală. (www.ro.wikipedia.org/wiki/Yoga) În cadrul acestui tip de meditaţie se pune accent pe experimentarea naturii noastre adevărate, fapt ce se realizează când ne modificăm conştiinţa prin manipularea sistemului nostru nervos. Pentru acest lucru, s-au inventat o serie de tehnici yoga, practicate cu picioarele încrucişate şi mâinile odihnindu-se pe genunchi (poziţia lotusului). (www.rcrwebsite.com/yoga.htm)
            Una din aceste tehnici este hatha yoga (mântuirea prin exerciţiu fizic), care porneşte de la premiza că prin manipularea psihologică a trupului, sistemul nervos poate fi îmbunătăţit, iar conştiinţa schimbată. Acest lucru necesită un proces îndelungat şi un profesor competent. O altă tehnică este japa yoga care implică repetarea sau invocarea unei mantre (formule) până când ceilalţi stimuli sunt anihilaţi. Această metodă este numită adesea de yogini metoda mecanică de realizare a Dumnezeirii. O altă metodă ce merită amintită este surat-shabd yoga (calea sunetului şi luminii) ce pleacă de la conceptul că Dumnezeu este lumină şi această lumină este în fiecare din noi. Pentru că nu se poate practica decât de cei iniţiaţi, tehnica aceasta implică manipularea psihologică a simţurilor şi de meditare asupra propriei respiraţii. Tot din gama tehnicilor yoga face parte şi tantra yoga (mântuirea prin contact sexual) fiind cea mai uşoară şi originală metodă de mântuire. Tantra face parte dintr-un sistem de tehnici de prelungire a orgasmului cu scopul de a-L experimenta pe Dumnezeu sau de a atinge unitatea de conştiinţă. (http://www.rcrwebsite.com/yoga.htm)
                Lista tipurilor de meditaţie ar putea continua, însă mai merită consemnate meditaţia taoistă şi cea zen. În cazul meditaţiei taoiste, detaşarea, de problemele vieţii şi de concret, este cel mai important aspect. Muzica de fond este esenţială pentru relaxare, orice şedinţă începând cu reglarea respiratiei (www.ziare.com/lifeshow/sanatate/06-29-2009/alege-tipul-de-meditatie-care-ti-se-potriveste-802260) Zen este o şcoală mahayanistă care s-a dezvoltat la început în China ca urmare a întâlnirii dintre budism şi taoism. A pătruns în Japonia prin filiera coreană. Meditaţia Zen implică trei elemente fundamentale: respiraţia, poziţia corpului şi atitudinea interioară. (www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/religii/meditatia-zen-88701.html)
            Creştini transcedentali?
            Privind la multitudinea de oferte găsită pe piaţă în ceea ce priveşte practicile meditative, nu poţi să nu îţi îndrepţi atenţia spre biserică, ce se vrea etalonul moralităţii în lume. Veţi rămâne surprinşi să descoperiţi că tentaculele religiilor orientale, mistice dacă vreţi, se întind mult mai adânc şi mai înapoi în istorie. Privind la bisericile tradiţionale putem descoperi isihasmul (gr. Isihia – linişte, tăcere interioară), definit ca fiind calea cea mai directă şi mai pură către iluminarea spirituală. Rugăciunea isihastă implică tehnici speciale de autocontrol, transcedere a minţii sau focalizarea atenţiei în interior. Bineînţeles, cartea de căpătâi a isihasmului nu este Biblia, ci Filocalia, o culegere a experienţelor şi învăţăturilor spirituale relatate de marii sfinţi. (www.elixir.ro/domenii.php?mnu=37) Şi este doar unul din exemplele ce pot fi furnizate.
                Dumnezeu a zis... să fie altfel
            În socitatea post modernă, din cauza nepracticării religiei, rugăciunea este adesea confundată cu dorinţa imediată şi ţine de domeniul “lumescului”, cum este cazul rugăciunilor postate online despre care vorbeam la început. Dacă mai adăugăm şi faptul că ne rugăm prea rar, şi atunci când o facem suntem egoişti, fariseici, orgolioşi, şi că, până şi creştinismul a căzut în capcana religiilor orientale (mistice), vom avea un tablou contemporan perfect. Şi te întreb, dragule cititor, de ce să adopţi tehnici de meditaţie promovate, sau cu rădăcini în hinduism care crede în nemurirea sufletului, în reîncarnare, în legea karmei? Să nu mai vorbim de practici, care de cele mai multe ori, frizează ridicolul: consumarea propriei urine (urioterapia), şedinţe de yoga în nud pe plajă. Sunt acestea dovezi ale emancipării spirituale sau o dovadă de înaltă educaţie? Mă îndoiesc!  
Este ferice însă de cei care au rămas oameni ai rugăciunii, care au rămas la “domnescul” Tatăl nostru care eşti în ceruri… Aceştia ştiu sigur că rugăciunea acţionează asupra sufletului şi asupra trupului şi acest fapt depinde de calitatea, intensitatea şi frecvenţa ei. Mediile în care rugăciunea este practicată au un sentiment mai acut al datoriei şi răspunderii, un nivel mai scăzut al egoismului şi urii, o mai mare bunătate arătată celorlalţi. Liniştea generată de rugăciune devine adesea un puternic ajutor terapeutic. Ceea ce face diferenţa între rugăciune şi meditaţia transcedentală este Dumnezeu, o Fiinţă personală, care ascultă, care răspunde şi care Se implică activ în viaţa celor care păstrează comuniune cu El pe această cale. Meditaţi la lucrurile veşnice, aşa cum le descrie Scriptura! Începeţi însă cu... rugăciune! Mult succes!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu