Luând foc porţile templului şi, topindu-se, argintul a
deschis repede drumul flăcărilor… Când au văzut că focul bântuia de jur
împrejur, iudeii şi-au pierdut dintr-o dată vigoarea lor trupească şi curajul
şi, pradă consternării generale, nici unul nu s-a grăbit să stăvilească focul
sau să-l stingă: încremeniţi, stăteau în picioare şi priveau.
Flavius Josephus
Potrivit unei „profeții” rabinice, pe 16 martie 2010,
Israel urma să înceapă reconstrucția celui de-al Treilea Templu de la Ierusalim. În
secolul al XVIII-lea, Vilna Gaon, o respectată autoritate rabinică, a
profetizat că Sinagoga Hurva, din Ierusalim, va fi distrusă și reconstruită de
două ori, și că atunci când va fi gata a doua oară, construcția Templului va
începe. Reconstruită începând cu 2001, ca urmare a distrugerii pentru a doua
oară de trupele iordaniene în cadrul Războiului de Independență din 1948, Sinagoga urma să fie rededicată pe 15 Martie 2010. Dacă Vilna Gaon ar fi avut dreptate,
al Treilea Templu ar fi putut fi pe drum. (http://www.israeltoday.co.il/default.aspx?tabid=178&nid=20063).
Al
Treilea Templu – mit sau realitate?
„Iată că vi se lasă Casa
pustie...” și „... nu va rămâne aici piatră pe piatră...” (Matei 23, 38; 24, 2)
au fost cuvintele lui Christos sub imperiul cărora s-a desfășurat istoria
evreiilor timp de secole. Distrus de două ori, de Nebucadnețar (586 B.C.) și
respectiv Titus (70 A.D.), Templul, a fost și va rămâne pentru evrei un simbol
al identității și proprietății naționale, orice tentativă de reconstruire fiind
de fapt împlinirea unui vis, reînvierea patrimoniului național religios și
cultural. Deși s-a încercat reconstruirea lui (132 A.D. – revolta lui Simon Bar
Kochba, împăratul roman Iulian (361 – 363) și 610 A.D. - dominația Imperiului
Sasanid) tentativele au fost sortite de fiecare dată eșecului. (http://en.wikipedia.org/wiki/Third_Temple).
Odată cu repatrierea evreilor (1948)
și reunificarea Ierusalimului (7 iunie 1967) o întrebare simplă a devenit mărul
discordiei pentru întreaga lume: este necesară reconstruirea Templului? Conform
unui sondaj de opinie realizat în anul 1989, doar 18 % dintre evrei se declarau
pentru reconstruirea Templului, în timp ce prin repetarea aceluiași sondaj acum
3 ani, s-a constatat că procentajul crescuse la 53 %. (http://www.alfanet.ro/stiri/?pag=israel3&cat=israel&id=5).
La
30 iunie 1967, Time Magazine prelua
declarația lui Maimonide, unul din cei mai mari filosofi medievali, și
argumenta faptul că fiecare generație de evrei este obligată să reconstruiască
Templul.
Pregătiri...
pregătiri... pregătiri...
Încă
din 1982, grupuri evreiești (Fundația
Templului Ierusalimului, La Muntele Domnului, Credincioșii Muntelui Templului,
și mai nou Institutul Templului) și-au unit forțele în elaborarea unor
planuri în vederea construirii celui de-al Treilea Templu, dorindu-și o
construcţie modernă, cu parcare pentru maşini şi ascensoare, și totuși, o casă
de rugăciune deschisă tuturor credincioşilor monoteiști.
Totuși,
începând cu anii 70, s-a vorbit despre existența a „șase zeci de mii de tone de
blocuri de piatră finisate în SUA și
trimise în Israel cu 500 de vagoane”. (John Wesley
White, The Coming World Dictator (Minneapolis: Bethany
Fellowship, 1981), p. 90). De asemenea, de-a lungul acțiunilor militare din
1982 (împotriva Libanului), masive provizii de cedrii din Liban au fost recuperate și depozitate în locuri sigure pentru
reconstruirea Templului. (http://www.templemount.org/tempprep.html).
Pe 13 octombrie 2004, publicația
evreiască online Arutz Sheva, publica
un articol prin care anunța că a fost ales Sanhedrinul
modern, compus din 70 de rabini, plus unul care să-i supervizeze pe toți
(asemeni marelui preot). Putem spune că astăzi avem o formațiune care să-și
asume jurisdicție legală asupra „treburilor” religioase ale Israelului. Și
pentru că Templul implică o linie
preoțească, este demn de semnalat evenimentul petrecut în data de 4 aprilie
1999, la ceremonia „Binecuvântarea Preoțească” de la zidul de vest, când a fost
ridicat un amplasamnet în vederea testării genetice a preoților, verificându-se
astfel existența „genei preoțești”. (http://kenraggio.com/KRPN-TheThirdTemple.htm).
Vorbind despre preoți, lucrurile
nu se opresc la descoperirea „genei preoțești”, și, pentru că este necesară
purificarea trupurilor preoților cu apă și cenușa unei juncane roșii fără cusur înainte ca aceștia să intre în Templu, Institutul
Templului a căutat în Europa embrioni de vacă roșie care să fie implantați
într-o fermă de vite evreiască. „Suntem necurați și vom rămâne așa până vom
avea o vacă roșie a cărei cenușă să poată fi folosită la ceremonia
purificatoare” a declarat Rabi Yisrael Ariel, director fondator al Institutului Templului. În 1997, Melody,
o vacă roșie născută într-un chibuț lângă Haifa, a fost descalificată deoarece
avea câteva fire albe pe coadă. Se spune totuși, că oamenii de știință
israelieni au „crack-uit” codul genetic care ar putea produce mult visata vacă
roșie perfectă. (http://www.haaretz.com/hasen/spages/1000094.html).
În ceea ce privește sistemul de jertfe, în 1991, cu ocazia
Paștelui evreiesc, s-a încercat jertfirea unui miel, dar a intervenit poliția.
În 1998, mai multe mișcări au adus un ied ca jertfă în apropierea Muntelui
Templului. Ba mai mult, în 2007, Sanhedrinul modern a hotărât introducerea sistemului
de jertfe, în ciuda absenței Templului și a altarului, autoritățile însă nu au
fost de acord cu această decizie, cazul ajungând chiar în instanță. (http://brasovulevanghelic.ro/2009/04/01/evreii-pregatesc-intens-ridicarea-celui-de-al-treilea-templu/). În 2008 însă, Institutul Templului a organizat un simpozion
la Ierusalim și un miel de un an, fără cusur a fost pregătit ritualic și sacrificat,
scopul acestui act fiind doar instrucțional.
(http://www.israelnationalnews.com/News/News.aspx/125806).
Legat de vestimentația preoților Templului trebuie specificat faptul că astăzi
există aproximativ 120 de costume pentru ei fabricate dintr-un material special
din India. De asemenea, site-ul www.IsraelNN.com,
publica la 29 noiembrie 2007 un articol referitar la terminarea coroanei marelui
preot, din aur curat, reprezentând munca de un an
a unui artist. Totodată, aproape
150 de vase sacre sunt deja inmagazinate (Menora
și pietrele prețioase de pe pieptarul marelui preot). (http://www.romaniantimes.org/resources/202.+Politica_Rubrica+de+politologie+escatologica_Nelu+Ciorba.pdf).
Nici nu este de mirare că până acum
costurile pregătirilor se ridică la aproximativ 27 milioane de dolari. (http://stiri.resursecrestine.ro/Institutul-Templului-se-preg%C4%83te%C5%9Fte-pentru-cel-de-al-III-lea-Templu-1584.htm).
Când este vorba de năzuințe, de
declarații de intenție, lucrurile par atât de roz, atât de promițătoare, astfel
încât nu poți să nu te întrebi: cu asemenea planuri, resurse și tehnologie, de
ce nu avem până în prezent un al Treilea Templu?
Și totuși
piedici...
Când este totuși vorba de amplasamentul
exact al Templului, de dușmanii evreilor... lucrurile stau cu totul altfel,
pentru că sunt o multitudine de piedici care se ridică în calea reconstrucției
celui de-al Treilea Templu. Sunt unele voci care sugerează că Templul nu ar
trebui construit înainte de venirea lui Mesia, altele sugerând ideea că sunt
prea multe îndoieli cu privire la cerințele lui Dumnezeu legate de construcție.
Sunt, totodată, neînțelegeri cu privire la unitatea de măsură a Templului, fără o descoperire profetică validă,
reconstruirea fiind imposibilă.
În realitate însă, unități de măsură probabil
s-ar inventa, s-ar găsi și voci profetice care să de-a mână liberă
reconstruirii, însă problemele sunt de o cu totul altă natură. Deși Yehuda
Glik, director la un moment dat al Institutului
Templului, afirma chiar că „musulmanii îi vor sprijini când clădirea va fi
ridicată” (http://brasovulevanghelic.ro/2009/04/01/evreii-pregatesc-intens-ridicarea-celui-de-al-treilea-templu/),
totuși, cele mai
urgente și mai evidente obstacole în calea reconstruirii Templului sunt de fapt
două edificii musulmane: Moscheea Al-Aqsa și Domul Stâncii - construite în
vârful muntelui pe locul unde a fost Templul, Israelul fiind obligat să
garanteze acces liber la aceste clădiri ca parte a obligațiilor internaționale.
Orice tentativă de a distruge aceste edificii ar conduce la conflicte internaționale.
Cu toate că declarațiile evreilor sunt
dintre cele mai îndrăznețe, afirmând chiar faptul că „Al-Aqsa poate să rămână, pentru
că noi intenţionăm să construim peste Domul de aur, găsind o cale de a-l
include în cel de-al Treilea Templu” (Yehuda Glik), totuși declarațiile
musulmanilor nu sunt așa optimiste, aceștia interpretând toate demersurile
evreilor legate de reclădirea Templului ca un afront la Islam, determinându-i
să ceară drepturi exclusive asupra zonei și să li se recunoască suveranitatea.
Templul... Iluzie? Realitate? Element al
discordiei? Speranță? Gânduri deșarte? Nu știu! Privind însă la planurile
elaborate ce țin de multe ori de aria misterului, nu poți să nu te gândești la
faptul că totul se învârte în jurul așteptării venirii lui Mesia, care să facă
din Ierusalim capitala spirituală a lumii, iar Templul inima ei. Câtă amăgire
plătită cu zeci de milioane de dolari, câtă vervă pentru Cineva care a și venit
să instaureze Împărăția lui Dumnezeu, a murit și S-a și înălțat la drepata lui
Dumnezeu. Mesia a venit însă... „a venit la ai Săi... și ai Săi nu l-au primit...”
pentru că depășea tiparul lor de gândire cu privire la personajul Mesianic. Și
azi, evreii Îl așteaptă pe Mesia, însă vor suferi o dezamăgire amară pentru că
deși Mesia va veni, totuși nu va veni cum vor ei și nu pentru a fi împlinirea
planurilor lor legate de Templu.
Oare va îngădui Dumnezeu un al Treilea
Templu? Și dacă da, în ce măsură va intra Dumnezeu în ecuația evreilor legată
de Templu? Astăzi, istoria apasă greu Ierusalimul,
pentru că orașul „sfânt” este sfâșiat de conflicte religioase și politice.
Pentru mulți, el rămâne cetatea lui Dumnezeu, dar glasurile care ar trebui să
se înalțe la unison se confruntă pe tema reconstruirii celui de-al Treilea
Templu, acest loc sublim... gloria lor, dar și motivul certurilor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu